Salată Tabouleh căreia am cam uitat să-i fac poză. Chiar dacă nu mă dau eu în vânt după cous cous, a ieșit ok. Mult pătrunjel, multe roșii și a ieșit bună. Ca abatere de la rețeta inițială, am pus o roșie cu tot cu semințe. De ce? Mi se părea mult prea uscată.

Am primit cadou Jamie’s America de curând și mi-au făcut cu ochiul navajo flatbread. Și le-am încercat și eu. Cum nu am curte pentru grătar, am făcut într-o tigaie-grătar de fontă (habar n-am cum se numește exact). Și au ieșit excelente. La unele am adăugat chimen, la altele oregano, le-am întins regulamentar cu făcălețul până au ajuns la o grosime decentă (nici prea-prea, nici foarte-foarte, fix cât să se coacă fără să se ardă) și le-am aruncat în tigaia minune.

Și cum pâinicile de mai sus nu mergeau goale (doooh) și nici cu cous cous (double doooh) am făcut și un humus rapid. Atât doar că am pus jumătate din cantități.

Desertul a fost… Orez cu două feluri de lapte Am fiert orezul (vreo 100g) în lapte (vreo 600ml) alături de un stick de scorțișoară și am lăsat să se răcească un pic. Un sfert de ceas mai târziu am pus toată șmecheria în blender, am adăugat vreo 200ml lapte de cocos* și am învârtit butonul magic. După ce am amețit toată compoziția, am pus-o în farfurii, am răzuit puțină coajă de portocală și am „ornat” cu câteva feliuțe de portocală. Rezultatul nu prea arată a orez cu lapte (după ce l-am zăpăcit în blender, nu prea rămăsese nicio urmă de bob de orez), dar arată bine:

* Am aflat azi (da, știu, rușine mie!) că laptele de cocos nu este zeama aia din nuca de cocos. Se face prin stoarcerea părții albe din nuca de cocos și este… alb. Doar că este uuuun pic mai păstos decât laptele de vacă.

Bonus 1

Într-un final, după lungi căutări în mai toate magazinele mari ce au un sector generos de chestii legate de mâncare din Constanța (Carfur, Real, Metro, Mega Image) am găsit Tahin (pastă de susan). În Piața Griviței (pentru cine este din Constanța, desigur) este o măcelărie turcească. Nu știu exact ce străzi sunt acolo dar este fix pe colțul pieței. Costă vreo 13 lei un borcan de 300ml.

Bonus 2

Încă mai ținem de South Beach. Dar având în vedere că azi s-au împlinit primele două săptămâni, ne-am permis să călcăm puțin strâmb și să băgăm doar făinoase în noi Pentru mâine însă, am pus la marinat niște pui în lemongrass pe care urmează să-l fac pe grătar. Cred.

Bonus 3

L-am văzut pe Adi Hădean la Euforia TV Foarte amuzant tipul iar brownies făcute de el arătau într-un mare fel. După câte făinoase am băgat azi în mine, deja mă cam mustră conștiința. Dacă făceam și d’alea…

Bonus 4

Despina îmi șoptește că tigaia minune se numește tigaie grill. Așa o fi, cine sunt eu să o contrazic?

Știu că nu e bine să scriu la draci dar deja simt că nu mai pot.

După cum unii știu, în urmă cu vreo două săptămâni am fost să mă interesez ce trebuie să fac pentru a deveni PFA. Adică am prea mulți bani și m-am gândit să fac un act de caritate și să ajut un pic statul cu ceva bănuți. Cu articolul și discuțiile private și super detaliate ale lui Răzvan în cap, mă duc la ONRC să îmi fac rezervarea de nume.

Cum nu aveam toate actele (mai trebuia acordul asociației), mă duc la proasta jurista ONRC-ului să o întreb dacă totul este ok. Și întreb în mod express dacă diploma de la Unisoft (de programare) este bună. S-a uitat jurista ca flegma’n ciorbă și a zis că e ok. Auzind acestea, am purces la strânsul semnăturilor de la vecini…

Luni merg să depun dosarul.

Tanti de la ghișeu se uită și mă întreabă dacă am fost la jurist și mă mai trimite o dată. Aceeași poveste: „e bună diploma?” „E bună!”. Înapoi la tanti de la primul ghișeu, depun dosarul și îmi dă bilețel pe care scria că trebuie să vin azi să-mi iau Certificatul de Înmatriculare.

Mă duc azi. Dosar respins.

De ce?

DIPLOMA! Diploma de la Unisoft (parafate CPI și ANEFI și FORTI) NU e bună pentru PFA deoarece nu este recunoscută la nivel național (!?!?!). De ce căcat mai e vita cu cabină acolo dacă nu e capabilă să zică: „bă boule, nu mai urca un etaj să depui dosarul, că nu ai diploma bună!” ? Pentru ce e plătită aia? Să mănânce căcat prăjituri? (că asta făcea ultima dată când am fost acolo )

Aparent incompetenta de serviciu de la juridic NU știa asta! Soluția? Până pe 22 martie trebuie să fac rost de o diplomă autorizată sau să am vechime pe cartea de muncă. Cum am avut noroc numai de angajatori super serioși, singura vechime ce poate fi folosită este de… electrician auto Altfel pierd cei aproape 200 lei plătiți pentru întocmirea actelor.

Eu am zis că nu mai fac nimic. Despina insistă să mă lupt cu statul pentru a-i convinge să-mi ia banii (deh, doar e criză, cine naiba are nevoie de bani? ). Tu ce zici?

Eu am renunțat complet la serviciile BT în favoarea celor de la ING. Taxă lunară mai mare, ce-i drept, dar mai puțină bătaie de cap. În plus, homebank-ul merge flawless. Din diverse motive (ce țin de salariu) Despina este nevoită să stea cu minunații ăștia de la BT.

Pentru cine nu știe, accesul la BT24 (aplicația lor de internet banking) se face pe baza unui certificat de securitate și se pupă doar cu Internet Explorer. Iar în versiunile mai noi de IE (7, 8) trebuie să faci nu știu ce setări pentru a putea instala certificatul sufletului. Ca bonus, se pot instala vreo 10 certificate, după care trebuie să… te duci la bancă, faci cerere, aștepți o săptămână, îți vine certificatul, reinstalezi certificatul și te bucuri de o aplicația BT24 cu actualizare la minim 24 ore.

Eh, așa a pățit și Despina: și-a epuizat numărul de certificate și s-a dus la bancă. A primit alt certificat, l-a instalat și… Pam pam! Parola nu mai mergea! Fugi iar la bancă. Ca să nu mai fie problema cu certificatul, a cerut resetarea parolei (cum crezi că se resetează? îți trimite UN PLIC, desigur!) și un nou certificat. O săptămână mai tâziu (adică azi) am mai făcut două drumuri. Unul la ING, să-mi deschid încă un cont (am atât de mulți bani încât nu mai intră într-un singur cont ) care a durat aproximativ cinci minute (cu zece minute mai puțin decât a durat să-mi închid contul la BT ) iar al doilea drum la BT. De unde trebuia să ridicăm două plicuri (unul cu parola, celălalt cu PIN-ul pentru certificatul minune).

Ne dă tanti un plic, Despina semnează și dă să plece. Stai fată, că mai trebuie un plic! Ah, da. Se întoarce la fătuca de la ghișeu și îi spune. Tipa face niște ochi mari, mari, mari și spune: „nu e nimic Dar stați să mai caut!”. Culmea, mai găsește un plic! Ne dă plicul și ajungem acasă….

Desfacem plicurile.

Primul plic: Parola Dvs este: *********

Al doilea plic: Parola Dvs este: *********

Într-un final merge cu una din parole. Yay! Schimbă parola și trimite mesaj celor de la BT pentru a-i trimite alt certificat Așteptăm răspuns acum.

Bonus

Deși mi-am făcut contul la ING cu vreo 3-4 luni în urmă, tanti de la bancă m-a recunoscut! Singurul lucru care l-aș avea de reproșat ar fi că doar la sediul unde am deschis contul se pot face operațiuni.

În urmă cu o săptămână m-am hotărât brusc să țin dieta South Beach, sătul fiind să mă chinui să-mi închid nasturii de la pantaloni.

În ce constă?

Dieta propriu-zisă constă în trei etape: prima, de două săptămâni, este destinată curățării organismului. Această perioadă este și cea mai dură, eliminând complet alimente ca fructe, zahăr, făinoase, orez, porumb (deci adio pâine, covrigei, pizza și alte delicatese). Alimentele permise sunt – în mare parte – legume (cu mici excepții cum ar fi sfeclă, morcovi sau cartofi), piept de pui (fără piele, care cică are foarte multă grăsime ), carne de porc/vită fără grăsime și brânzeturi slabe: urdă (care am aflat că este românescul pentru ricotta), mozarella (care am descoperit că-mi place enorm) etc.

A doua etapă a dietei South Beach este destinată slăbirii în sine. Vei slăbi lent dar vei avea mai multe alimente permise. Se dă liber la fructe, la făinoase (moderat, desigur) și alte chestii la care în primele două săptămâni ai jinduit. Așa cum am spus, vei slăbi încet dar constant. Perioada asta durează fix cât vrei tu pentru că o ții până ajungi la greutatea dorită.

A treia etapă deja este un mod de viață. Nu vei mai avea decât restricții de bun simț, vei putea face mici excesuri și vei putea călca și pe alături. Desigur, nu des, dar…

Merge?

Așa cum am zis, am o săptămână de când țin dieta. Am pierdut în jur de 5kg (de la 110 la 105) și am câștigat o gaură la curea. În plus, îmi închid nasturii fără probleme, iar burta (alteori de dimensiuni alarmante) a început să scadă încet, dar sigur.

Am respectat cu strictețe alimentele permise vs interzise (a făcut Despina o oală de fasole și a pus juma’ de morcov și n-am mâncat ) iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Din rețetele recomandate am încercat doar două: piure surpriză (cu conopidă în loc de cartofi) și musaca cu dovlecei, ambele fiind oribile. Pentru mine, care sunt un fițos la mâncare. Despina, taică-miu și maică-mea (care mi-a descoperit blogul de curând; săru’mâna!) au spus că le-a plăcut. Nu pot să-i contrazic, pentru că eu fac doar mâncare bună.

Costuri

Eh, aici e aici. Nu se pune accent pe cantitate (practic, poți să mănânci cât vrei) ci pe calitate și ingrediente. Piept de pui la greu, pește, ciuperci, legume, verdeață și brânzeturi slabe (sub 20%). Nu este extrem de scump dar nici foarte ieftin. Dacă nu ne prosteam cu somon (eram foarte curios cum naiba este somonul; este FOARTE BUN) probabil costul total scădea sub 150 lei. Așa, ne-a ajuns în jur de 200 lei prima săptămână (două persoane). Eu zic că e rezonabil pentru a-ți îmbunătăți stilul de viață câtuși de puțin.

Merită? E greu?

DA, MERITĂ! Și asta ți-o spune unu’ care în ultimii 10 ani mânca de cel puțin două ori/săptămână la McDonalds sau KFC și neapărat ceva dulce zilnic: Snickers, Kinder Bueno (pe care l-am descoperit relativ recent și băgam în mine 2-3-4 batoane zilnic) sau Twix. Nu am simțit nevoia de ceva dulce sau de ciocolată, rezistând cu brio o săptămână. După această săptămână mi s-a făcut poftă de Pepsi. Prin urmare am luat un Pepsi LIGHT (da, eu! ) și gata. Nu mai avem pofte

Greu nu este. Nu am suferit de foame decât în momentele în care îmi era prea lene să îmi fac ceva. Cel mai greu a fost în momentele în care vroiam să ronțăi alune sau chestii de genul, care sunt limitate la 15 bucăți/zi (e amuzant să vezi pe cineva cum își dozează alunele )

Dacă tu crezi că te poți obișnui ca lumea să te considere un ciudat când te apuci să citești ingredientele fiecărui produs pe care îl cumperi și vrei să slăbești sau să începi să mănânci un pic mai sănătos, apucă-te de această dietă!

Resurse

• Principiile dietei South Beach
• Rețete pentru faza 1
• Păreri/discuții despre dieta South Beach
• Cartea Dieta South Beach (chestii explicate și răsexplicate, testimoniale etc)

Pietonii sunt idioți. Pe bune. Chiar dacă sunt un pieton convins (nu cred că îmi voi lua vreodată mașină), declar sus și tare că pietonii sunt idioți. Nu toți, dar majoritatea. Hai să exemplificăm…

Primul exemplu

Văzut de mine fix astăzi: o tanti (cu copilul de mână) dădea să traverseze strada. Desigur, prin loc nepermis. Fix peste drum de unde era tanti (adică unde era destinația traversării) era un nenea polițist. Care atunci când a văzut-o că a ajuns la mijlocul drumului, i-a zis să se întoarcă și să treacă pe la trecere (care era cam la vreo 50m distanță) sau îi va da amendă. Nu s-a întors, nici amendă n-a plătit.

Al doilea exemplu

Mi-a adus aminte tanti de mai sus: îi știți pe ăia care traversează până la mijlocul străzii (desigur, prin loc nepermis) și se opresc pe linia continuă până prind o „fereastră” pe sensul opus pentru a-și continua drumul? Ei bine, ei, ca și cei care traversează pe trecere fără să se uite în stânga-dreapta, au impresia că linia continuă/zebra sunt un fel de ziduri pentru mașini, nimeni neputând să le încalce. Ei bine, dragii mei, vă înșelați. Amarnic. Alea sunt doar niște „convenții”, dacă vreți. Un fel de „ai face bine să nu treci pe aici dacă ții la permisul tău”. Atât. Dar se pot întâmpla chestii de genul: nu ține frâna (pentru treceri), probleme cu direcția (pentru axul drumului), șofer neatent/băut etc, etc.

Dacă încă sunteți suficient de naivi să credeți că „șoferului îi ia carnetul”, mai gândiți-vă. Șoferul pierde carnetul. Sau nici măcar pe ăla dacă vă acroșează pe axul drumului. Voi vă pierdeți câteva zile/săptămâni în spital sau în ghips. Sau chiar viața. Chiar merită?

Eu cred că accidentele întâmplate pe trecerea de pietoni sunt din vina… pietonilor. Pentru că mi-e foarte greu de crezut că te uiți în stânga când începi să traversezi, după care te uiți în jos sau în față până ai ajuns pe trotuar. De două ori era să o pățesc pe trecere:

• Prima dată eram cu Despina pe trecere, semaforul pietonilor s-a făcut verde și am început să traversăm. Dacă nu mă uitam în stânga, cel mai probabil nu mai citeați nimic nici pe blogul meu, nici pe al Despinei: un Jeep a intrat pe roșu și venea cu viteză foarte mare. Ne-a „ratat” cam la juma’ de metru. Da, unii dintre voi se oftică, dar na…
• A doua oară s-a întâmplat cu vreo săptămână în urmă. Eram cu Andi pe trecere, cu strada relativ goală. Am observat la timp un Audi care venea cu o viteză FOARTE mare. Atât pentru zona în care ne aflam cât și pentru intervalul orar (16-17) și am putut să alerg. Iar oftică din partea unora? Suckers!

Chiar nu vreau să văd ce pățește șoferul care mă lovește pe trecerea de pietoni. Eventual vreau să văd cum e sancționat pentru neacordare de prioritate decât pentru accident pe trecerea de pietoni…

Al treilea (și ultimul) exemplu

S-a uitat cineva cum traversează pietonii? Nu știu cum e prin alte orașe, dar în Constanța, invariabil, la orice semafor pietonal se pun pietonii în linie, de fiecare parte a străzii. Adică așa cum se proceda la „Țară, țară, vrem ostași”. Când se face verde încep toți să „alerge” și se întâlnesc la mijlocul străzii. Și încep să se ciocnească, să se ferească, sau pur și simplu sa intre în cel din față. Este un spectacol ce merită urmărit, deoarece e foarte amuzant. Pentru că e greu al dracului să meargă doar pe jumătate din trecere.

E la fel ca la Carfur: aceeași ușă este și intrare și ieșire. Pune frate o ușă pentru INTRARE și o ușă pentru IEȘIRE, fiecare să se deschidă într-un SINGUR sens. Astfel nu se vor mai ciocni bizonii…