Darul de nuntă
7 JulCă tot sunt invitat la o nuntă în viitorul apropiat (şi spre dezamăgirea unora NU e nunta mea), mă gândeam la un obicei care este un pic dubios şi neînţeles pentru mintea mea. Îngustă din punctul ăsta de vedere.
Aşadar…
Evident, nu te poţi duce la toate nunţile la care eşti invitat. Nu ai timp, nu ai bani sau pur şi simplu nu ai chef să te duci pentru că nu îi suporţi faţa mirelui. Este irelevant motivul. Important este că NU te duci. Şi atunci… Care e soluţia? Pui nişte bani într-un plic (cu cât mai mare, cu atât mai bine, nu?) şi printr-o metodă sau alta, o trimiţi cuplului (ne)fericit. Până aici nimic greşit nu?
Well…
Majoritatea cuplurilor care fac nuntă NU o fac pentru bani. De asta sunt convins. Deoarece majoritatea „darurilor” vor ajuta la plata organizării nunţii propriu-zise, în final rămânând o sumă direct proporţională cu numărul de invitaţi şi pătura socială din care fac parte, raportul costuri totale / venituri totale rămânând relativ constant.
Majoritatea cuplurilor fac nuntă pentru invitaţi. Să vină, să se simtă bine, să danseze, and so on. Dacă trei sferturi din invitaţi ar trimite plicuri ce s-ar întâmpla? Da, mirii vor avea o sumă mai mare la final. Dar… Cu câtă plăcere îşi vor aminti de nunta lor?
Parerea mea este ca majoritatea cuplurilor care fac nuntă o fac pentru bani si nu invers, iar dupa nunta ori raman datori, ori raman cu ceva asa, doar pentru luna de miere, ii excludem pe cei din familii bogate.
păi şi dacă nu rămân cu nimic, cum spui că o fac pentru bani ?
Imi permit sa rectific eu: fac nunta in speranta sa le ramana macar de o eugenie dupa ce platesc “masa si dansul” si in al doilea rand ca sa se distreze lumea si sa se bucure pt, cum ai spus tu, (ne)fericirea lor.