Ţiganii au chef de scandal. Mereu. Chiar şi atunci când nu au chef de scandal, ţiganii caută ceva scandal. Orice, nu contează, scandal să fie!

Mergeam mai devreme cu maxi-taxi şi, deoarece am făcut un calcul mic şi am ajuns la concluzia că ar ajunge mai repede decât un autobuz la destinaţie. GREŞIT! Au trecut trei autobuze pe lângă maxi-taxi. Dar hei, nu mă grăbesc chiar ATÂT de tare, în plus, la 20km/h sunt în siguranţă, nu? Ce accidente grave s-au întâmplat la viteza asta? Tocmai mă pregăteam să-i mulţumesc şoferului pentru grija purtată nouă, pasagerilor, când, ce să vezi auzi? Îmi sună telefonul! Îi cer, politicos să dea muzica manelele mai încet (adică ceva de genul: fiţi amabil, vreţi să daţi „muzica” puţin mai încet?). După 10 secunde, plictisit şi sictirit, de parcă i-aş fi cerut să meargă cu 25km/h, opreşte muzica.

Cu toate că am sperat să am ce vorbi la telefon până la destinaţie (chiar dacă nu sunt genul care se întinde la poveşti), convorbirea a durat mai puţin de un minut. Şoferul cred că statea cu ochii fix pe mine, atât a aşteptat: s-a înfipt în butonul de volum, şi a lăsat să răsune vocea cristalină a unor persoane cu nume de mezeluri sau tot felul de minuni. După cinci minute de chin şi groază, în spatele şoferului fiind, îl bat uşor pe umăr şi îi spun: „Fiţi amabil, se poate să daţi mai încet sau să opriţi muzica?”. Am avut parte de un răspuns care m-a lăsat fără cuvinte, care m-a decis că ori eu nu ştiu să vorbesc (de acord în unele situaţii, dar chiar nu era cazul), ori ţiganii sunt scandalagii:

 - Dar lasă-mă domnule să ascult ce muzică vreau eu! Întâi îmi spui să opresc muziCA CÂnd vorbeşti la telefon, acum îmi spui ce să fac?

Dar pe un ton de genul: bă, io te plătesc să mergi cu maşina mea şi tu faci figuri?

Degeaba am  încercat să-i spun că eu îl plătesc pe el şi nu invers, sau că eu nu îl deranjez cu nimic, pe când el pe mine mă deranjează. Nici măcar faptul că celalţi călători erau de acord cu mine nu a contat pentru Măritul Şofer…

Cred că la firma respectivă, culoarea pielii este un criteriu esenţial în procesul de angajare. La fel şi muzica preferată, deoarece, în 90% din cazurile în care am mers cu respectivele maxi-taxi, ori erau manelişti cocalari, ori ţigani naturali.

Când am coborât din maxi-taxi, primul gând a fost să fac plângere. Dar.. Oare le pasă de cum se poartă angajaţii cu clienţii, dacă nu le pasă că bagă 80 oameni într-o maşină cu 20 locuri?