Acum câţiva ani, când tocmai îmi luasem primul PC (un Duron@750Mhz eheeee, ce vremuri ), venise ziua magică din an în care se făcea trecerea de la ora de iarnă la cea de primăvară-vară. Adică, pentru cei ce au trăit prin alte galaxii în ultimele sute de ani, ceasul se dă înainte cu o oră. Iar noaptea devine mai scurtă. Cu o oră. Adică fix inversul a ceea ce se va schimba la noapte.

Eh, şi ca orice om prevăzător şi fără internet (era la modă dial-up la vremea aia; x-net), am zis să-mi dau frumuşel ceasul în urmă. Şi cum nu aveam ceas la mână (nu mi-a plăcut să port ceas sau alte aceesorii inutile) şi nici telefon mobil nu aveam, singurul ceas ce puteam să-l jonglez era… exact, cel de la PC.

A doua zi, când să plec la muncă, mă uit la PC: ceasul era 6:30. Eh, mai am timp… O iau copăcel, copăcel, fără nicio grabă, că oricum o să ajung mai devreme. Ce impresie bună o să fac la muncă! Ajung la muncă şi văd service-ul PLIN de maşini, de parcă toată lumea nu avea somn şi erau toţi nerăbdători să cheltuie bani.

Când mi-am văzut toţi colegii la muncă, pe metereze, s-a instaurat brusc dezamăgirea pe faţa mea: tot planul meu de a face impresie bună şi a cuceri lumea se dusese dracu. Foarte relaxat intru în service şi îmi văd şeful, cu o falcă în cer şi cu cealaltă în pământ ţipând la alţi doi colegi că au întârziat. Eu tot nu înţelegeam ce dracu se întâmplase de face ăla scandal şi curtea e plină, având în vedere că era 7:30 iar programul începe la 8:00.

Dar mi-am dat seama după ce a început să urle graţios şi la mine: Windows-ul este suficient de smart încât să îşi ajusteze singur ora. Desigur, nu mi-a zis el ce se întâmplă, el doar îmi spunea că mereu întârzii