Vin ofticat de la carfur, după ce m-am enervat teribil. Am vrut să-mi fac azi un cadou de ziua mea (ce va fi în august), prin urmare, m-am hotărât să-mi iau un scaun de birou ceva mai confortabil decât ce am eu. Prin urmare, după 20 minute de încercări şi teste, m-am hotărât la unul care culmea, nu avea preţ…

Caut un pe cineva din raionul de mobilă. Pentru vreo cinci minute tot am căutat şi, într-un final, am găsit. Bucuros, nevoie mare, o întreb pe fătuca de acolo de preţul scaunului: 200 RON. WOW! Scaun super comod, spătar înalt (la înălţimea mea, înălţimea spătarului este ceva esenţial), tapiţat, părea făcut cu simţ de răspundere, ce mai, tot ce are nevoie un scaun - în viziunea mea. I-am spus că îl vreau, m-a întrebat pe ce culoare, mi l-a adus. Deja mă vedeam cum stau pe minunatul meu scaun, ascultând muzică, contemplând tavanul, când, îmi spune tipa de la casă (am uitat să-ţi spun, ăştia de la mobilă au casă în carfur) îmi spune preţul: 470 RON…

- Fiţi amabilă, atât de mult a crescut inflaţia? Acum zece minute era 200, acum s-a dublat! Ce vină am eu că abia se mişca angajaţii de aici ? - speram că inflaţia este explicaţia scumpirii imediate. N-a fost aşa. Fii atent!

- Ştiţi, ăla e modelul galben. Modelul cu roşu este mai scump!

- E roşu metalizat?! Perlat?! Cum naiba să fie mai mult decât dublu?!

- Ăla e ultimul scaun, de-asta e mai ieftin…

Am plecat, lăsând-o pe tipa respectivă să se lupte cu factura ce apucase să o printeze….

De supărare, mi-am luat mouse