Azi am avut o stare naşpa. Atât de naşpa încât nu îmi vine să cred. Totul a început, de fapt, luni dimineaţă, când, ajuns la muncă, fac o prezenţă (în gând) a celor din firmă: Bilen? Prezent! Oriceon? Prezent! Alex? Prezent! Horia? Prezent! Marian? Prezent! Roackeru? Roackere? Unde eşti bă? Nu se poate! Roackerul lipseşte luni de la muncă! Viaţa mea e distrusă! Nu se poate, nu voi putea supravieţui zilei de luni fără EL! Fără cel mai tare flasher!

După ce mi-am revenit puţin, după ce m-am oprit din plâns şi am stors batistele, Bilen îmi dă vestea devastatoare, în hohote de plâns: Roackerul este ÎN CONCEDIU! S-a dus împreună cu familia în Grecia. Chiar dacă, într-un fel eram invidios că a avut incredibila şansă de a pleca în concediu, după ce mi-am revenit din cea de-a doua stare de şoc, am început să mă bucur de norocul lui şi să-mi doresc să se bucure cât mai mult şi să aibă parte de vreme frumoasă, deoarece niciun om normal nu ar dori să fie vreme urâtă sau ploaie şi să stea în cameră să înveţe să folosească un program absolut nou pentru el. Mai ales într-un concediu meritat din plin, după atâtea site-uri flash făcute, după sutele de mii de linii de cod ActionScript scrise.

Tot restul săptămânii a fost un adevărat chin, iar toţi colegii eram cu gândul alături de Roackeru nostru, bucurându-ne pentru norocul său, abia aşteptând ziua reîntoarcerii acestuia în firma dar, totodată, nimeni din firmă nemaiavând chef de muncă, astfel încât, Cornelius a zis joi că ar fi cazul să plecăm mai devreme văzând o productivitate ZERO.

Cu toate că, plecarea de la muncă mai devreme cu aproape o oră ar fi prilej de bucurie pentru oricine, noi eram în continuare trişti, cu gândul la cum suportăm această viaţă infectă fără acest minunat coleg, fără luceafărul animaţiei Flash, fără Roackeru.

Azi. Vineri. 13. Zi cu noroc? Zi cu ghinion? Cum ar trebui să o numim? Cum ar trebui să fie? Pe de-o parte, este ghinion (pentru Roackeru’), deoarece săptămâna lui de concediu (Cornelius nu a putut aproba mai mult de o săptămână de concediu acestui iubit coleg, parcă ştiind ce va urma) se apropie de sfârşit. Pe de altă parte, cu noroc, deoarece este ultima zi de muncă fără acest Supra-Om, astfel încât, de luni, va fi din nou, printre noi, muritorii de rând, dându-ne clasă tuturor în arta animaţiei şi a designului.

Roackere, îţi mulţumim că exişti şi că ai ales să lucrezi la umila noastră firmă ^:)^

:-t

Ia mai las-o dracu de treabă! Tot ce am scris e un pamflet. Toţi ştiu că tipul e un nesuferit şi că ne-am simţit AL DRACULUI de bine FĂRĂ el, astfel încât, fiecare zi de muncă a fost fix ca o zi de concediu. Cornelius e fericit că a reuşit să dea un concediu întregii firme, dintr-un foc

În plus, acest întreţinut al sorţii (şi nu numai al ei) este absolut incapabil, nereuşind să facă nici un căcat în Flash. Şi dracu’ îl crede când spune că speră să plouă în Grecia ca el să poată învăţa mai bine Flash. A ajuns să mintă atât de mult încât nici el nu se mai crede (sau doar el se crede).