În seara asta, când veneam de la Despina – care a făcut o bunătate de salată de vinete cu ceapă – în microbuz se juca un soi de twister. Cel ce învârtea roata era şoferul care oprea din 50 în 50m. Şi nu ca să coboare cineva ci ca să urce. Şi cum stăteam eu într-un echilibru extrem de precar, ţinându-mă de bară cu doar vreo două-trei degete – adică fix de formă – o băbuţă din spatele meu vrea să coboare.

De fapt, nu era băbuţă, deoarece nu cred că are mai mult de 50 ani, dar se purta ca la 90. Ea e semi-băbuţă, dar îi spunem băbuţă doar de dragul conversaţiei. Trece de un tip ceva mai micuţ ca mine iar când ajunge la mine se uită cu o faţă d’aia foarte expresivă. Nu ştiu cum eşti tu, dar eu de mic am reuşit să citesc (nu întodeauna, ce-i drept) feţele oamenilor. În şcoală, când ajungeau profesorii la Staicu (nu Stanciu, Stoica sau alte combinaţii semi-docte), aveau o privire d’aia de se loveau cu palma peste frunte, spunând un demoralizant „iar tu mă?”. Aceeaşi privire se putea întâlni şi la fetele cu care mă întâlneam, doar că privirea lor spunea „ce minciună să inventez să scap mai repede de el? Să o bag p’aia cu vecina care n-are cheie?”. La interviuri de angajare privirea cu „ce mai vrea şi ăsta?”. Şi aşa mai departe…

Revenind la băbuţă că mă luai cu vorba. Chiar, nu ştiu dacă a mai observat cineva, dar de la o vreme deviez rău de tot de la subiect. Încep să vorbesc de una, săr la alta… Ţopăi pe subiecte mai ceva ca Fred Astaire…

Aşa, revenind la băbuţă repede, să nu o iau iar pe arătură, se uită la mine cu privirea ce spunea „bă tâmpitule, păzea că vin, nu vezi că am 38Kg? Fă-mi loc! Urcă-te în braţele cuiva, nu mă interesează, tu dacă nu te dai la o parte, scot şişul şi te tai de nu te vezi!”. Pe semne tipa are aceleaşi skill-uri ca şi mine (oare se pricepe şi ea să abereze ?) pentru că, după ce îi arunc privirea ce spunea „fă, eşti proastă? Unde P******* să mă duc? Nu vrei să treci? Asta e, nu cobori! Mergi cu mine până la capătul oraşului, unde intră vântul în sat!”, îşi cere scuze – desigur, cu o privire umilă – şi se strecoară ca o pisicuţă pe lângă picioarele mele…