Eşti tânăr, eşti ambiţios, ai vise, vrei să ajungi mare, vrei să fii cunoscut. Te angajezi într-o agenţie de publicitate, unde toată lumea încearcă să facă ceva ce ar putea să atragă atenţia unui necunoscut. Un necunoscut ce ar putea deveni un client.

Vezi că ai şansa să lucrezi într-o firmă unde s-au adunat cei mai buni în domeniu; toţi sunt cunoscuţi de pe forumuri, mulţi au blog-uri şi le-ai citit ideile, gândurile, visele.

Şi mai vezi că Mircea, tipul ce se ocupă de PR nu ştie să scrie sau să se exprime corect. Nu greşeli de typo ci greşeli grave, precum dezacorduri, sensuri ale cuvintelor înţelese greşit, etc.

Nu-i nimic, îţi spui, Mircea va zbura din firmă la fel de repede cum a venit, doar e inutil, nu? Şefului nu-i prea convine când un angajat nu dă randament şi îşi ia banii nemeritat, nu?

Dar ce faci când afli că Mircea este vărul şefului? :-w

Parcă îţi fuge tot elanul de mai sus, nu mai ai chef, nu mai ai ambiţii, visele pot aştepta, la fel şi faima. Începi să depui CV-uri, poate ai şansa de a fi observat de o altă agenţie de publicitate, unde, cu un salariu mai mare, istoria se va repeta….

Pentru toţi cei ce m-au întrebat: este un exerciţiu imaginar, nu se întâmplă aşa ceva în firma în care lucrez. Chiar dacă s-ar întâmpla aşa ceva, crezi că aş scrie pe blog?