Episodul I - NEO

Neo se trage dintr-un neam de conducători, de formatori de opinii, cu sânge albastru. Mic fiind, ursitoarele i-au promis că, într-o bună zi, va fi un lider măreţ de pinguini, precum bunicul său rămas în oraşul aproape părăsit, Zion.

Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din viaţa adevărată, Neo şi-a dat seama că în comunitatea în care a crescut nu are viitor, şi, datorită unor prostioare ce le-a făcut (nu, nu s-a dat la pinguiniţa frumoasă, proprietate personală a şefului mare) a fost alungat din comunitate.

Cu toate că în toate coloniile a fost luat doar în derâdere, Neo nu şi-a pierdut speranţa de a-şi împlini destinul, de a fi un mare conducător de pinguini.

Într-o zi norocoasă pentru el, Neo a ajuns într-o colonie tânără, în nordul Polului Sud, unde toate fiinţele erau prietenoase iar Morsa cea mare şi-a dat seama de calităţile lui de lider înnăscut. A început să-şi vadă destinul urmând calea predestinată. Morsa cea mare (vom vedea mai tărziu că nu era şi cea bună) i-a promis o mulţime de privilegii, de beneficii: multă mâncare, un iglu cucerit de la eschimoşi şi doi câni husky superbi.

În prima zi din viaţa de lider, Neo, înainte să plece de acasă, îşi sărută soţia pe cioc, face o cruce cu aripa şi purcede spre sala tronului unde va arăta pinguinilor din nord ce înseamna un adevărat lider iar toate suferinţele prin care trecuse până acum vor fi şterse cu buretele.

Ajuns la firmă în colonie, Neo află de la Morsa cea Rea că misiunea lui era, într-adevăr, aceea de a conduce pinguinii, dar, s-a omis un lucru destul de important: nu erau pinguini în acea colonie de pinguini! Prin urmare, Neo trebuia să-şi găsească proprii lui pinguini. Uşor dezamăgit, dar obişnuit cu aceste condiţii vitrege de viaţă, Neo decide că trebuie să continue lupta pentru supravieţuire, prin urmare, îşi trimite mesagerii - câinii primiţi - să caute pinguini în toate colţurile Polului Sud şi să le ofere gheţari mai solizi, mai mult peşte şi o viaţă fără avalanşe…

– Va urma –