Aşa suna o mai veche piesă de la cunoscuta (şi răposata, din păcate) trupă Vama Veche. Şi era vorba, de ce altceva, dacă nu de „beneficiile” statutului de soldat. Sau de a avea o carieră în armată.

Eu nu am făcut armata. Şi nu mi-e ruşine cu asta. Am făcut tot ce am putut pentru a scăpa de armată. Am dat şapgă cât a mers. Când nu a mai mers, m-am înscris la facultate. Toţi mă arătau cu degetul şi îmi spuneau: armata te face bărbat! Sau armata te face mai ordonat (aici, dacă stau puţin să mă gândesc, ar fi nevoie). În fine, nu am vrut să fac armata din două motive principale. Primul: am o problemă cu respectarea ordinelor. Nu îmi place să primesc ordine stupide (şi toţi foştii/actualii mei angajatori pot confirma asta), nu îmi place să mi se spună ce am de făcut şi nu suport ca un superior să fie mai prost decât mine. Şi îmi place să cred că vad oameni mai proşti ca mine mai des decât văd oameni mai deştepţi decât mine. Al doilea motiv este legat de un eveniment recent…

Am citit pe câteva bloguri în urmă cu câteva zile şi am văzut la TV în această seară cum un tiz de-al meu, ceva mai bătrânel decât mine (35 ani) a murit la „datorie” în Irak. Şi a fost catalogat drept erou. Ok, a fost erou, nu a fost, nu mă pot pronunţa, deoarece nu ştiu ce a făcut nenea ăla în acel război. Nu ştiu ce a făcut într-un război ce NU este al nostru, în care poporul român sau mai bine zis conducătorii noştrii dragi s-au băgat doar pentru a fi inclus într-o alianţă nord-atlantică (ce legătură avem cu nordul şi cu Atlanticul?!). Şi cum am putea participa la un război de verificare a noilor tendinţe în domeniul armelor contra unei ţări ce nu are aceeaşi putere armată ca USA? Piry scria ceva despre nişte retardaţi ce au omorât un animal fără apărare, ce a putut riposta doar cu mieunături şi, eventual cu zgârieturi în faţa unor oameni de câteva zeci/sute de ori mai puternici decât ea. Mi se pare doar mie sau seamănă un pic cu situaţia din Irak, atacat fiind de câteva ţări, printre care se numără şi România? Mi se pare doar mie sau Războiul din Irak seamănă cu războiul din Vietnam unde USA doar a testat arme, diferenţa că acum caută petrol?

Revenind la soldatul căzut la… „datorie”. Hai să fim serioşi, datoria lui NU era să moară pentru o ţară STRĂINĂ, într-o ţară STRĂINĂ. Chiar dacă nu am făcut armata, ştiu că jurământul sună cam aşa: JUR SĂ-MI APĂR ŢARA. Nu a jurat să invadeze o altă ţară, nu? Băsescu ar trebui să se ducă în faţa familiei soldatului şi, privindu-i pe toţi în ochi, ar trebui să le explice de ce mai era încă în Irak. De ce nu au fost retraşi toţi după ce Saddam a fost înlăturat. De ce a trebuit să moară încă unul pe lângă sutele care au murit şi ce vor mai muri?

Pe de altă parte, cât de eroic poţi muri dacă mergi cu un TAB şi calci pe o mină? :-?

Până acum un an, vedeam aproape săptămânal la ştiri cum încă un soldat şi-a pus capăt zilelor cu armamentul din dotare. Acum vedem că sunt omorâţi în Irak. Oare cum era mai bine?

„Să mori pentru ţară, astea-s poveşti
Trebuie să găseşti ceva pentru care merită să trăieşti”
Paraziţii

Despre armată mai scrie şi Arhi din când în când. Te pune puţin pe gânduri… Şi nu, chiar nu mi-e ruşine că nu am făcut armata…