Azi, aflându-mă la o prietenă foarte bună ce stă cu chirie, a venit proprietara apartamentului în vizită (desigur, şi-a anunţat intenţia de a veni printr-un telefon). La prima vedere, a venit deoarece se plictisea foarte tare acasă. Dar, la doar 30 secunde (poate chiar mai puţin) după ce a intrat în casă şi o inspecţie rapidă a chestiilor schimbate a trecut direct la subiect: unde v-aţi făcut pensiile private?

Nepăsător şi plictisit, m-am făcut că nu am auzit şi mi-am făcut de lucru, dar cu urechile ciuntite la vorbele ei „dulci” mă minunam câte prostii poate să debiteze într-un timp foarte scurt, încercând să convingă lumea de nişte chestii ce nici ea nu prea le credea despre cât de bun este sistemul MLM în care este nou intrată şi că banii „practic vin la ea, fără să facă nimic”. O trăda vocea, o trădau şi gesturile.

In urmă cu câteva luni, o clientă a încercat să mă atragă în Amway într-un mod aproape ok. În timp ce aşteptam să se instaleze Windows, tipa mi-a spus că a început o afacere nouă din care scoate foarte mulţi bani. Atât şi nimic mai mult, în speranţa că voi fi suficient de curios să întreb mai multe. Nu am făcut-o deoarece eram prea obosit, prea plictisit şi prea neinteresat. Vocea ei trăda nesiguranţa. Nu era destul de convinsă de ce îmi povesteşte. Desigur, după 10-15 minute, începe să-mi spună una, alta, poate-poate voi deveni interesat. Am cedat cu o întrebare stupidă: este Amway?

A început să-mi spună că nu ştiu ce este, că doar ce am auzit, că trebuie să vin să mă conving, că duminică este un seminar la Casa de Cultură (fără să pomenească nimic de taxa de intrare), etc, dar evitând orice fel de răspuns la orice fel de întrebare. Unde a greşit? Fix la evitarea răspunsurilor! Dacă aş fi fost în locul ei, aş fi dat cât mai multe informaţii. Incomplete, dar corecte, precizând din când în când că „aproximativ despre asta e vorba, dar ar fi bine să vii să te convingi şi să încerci”, pentru a asigura măcar un drum până la respectivul seminar.

Dragii mei „prieteni” ce vreţi să vindeţi diverse chestii, încercaţi întâi VOI să credeţi în ce vindeţi. După care, mai învăţaţi să vindeţi un produs. Abia DUPĂ puteţi încerca să mă convingeţi să cumpăr de la voi. Apoi… Nu în orice grup şi nu oricui poţi vinde un produs, indiferent cât de bun/ieftin ar fi, deoarece… unii pur şi simplu nu vor să „pună botu’”. E bine să acceptaţi un refuz din prima şi să aplicaţi tehnici de manipulare. Se găsesc destule…

Cei care vor să vândă produse în grupul lor de prieteni păşesc pe o gheaţă FOARTE subţire. Oricând un prieten poate fi nemulţumit de produsul tău. Oricând un prieten poate găsi acelaşi produs în altă parte, la un preţ mai bun (frate, frate, dar brânza e pe bani!). Eşti sigur că produsul vândut de tine este cel mai bun? Eşti sigur că este cel mai ieftin? Sau că are cel mai bun raport calitate/preţ? Eşti sigur că un prieten costă cât un comision (indiferent cât de mare e acel comision)?