Mi-am luat gogoşari. Ei şi? Ei şi… eu nu mănânc acrituri. Sunt atât de sătul de oamenii din jurul meu încât niciodată nu am simţit nevoia de acrituri suplimentare. DAR (da, există şi un dar) îmi plac gogoşarii din când în când. Ştii cum e atunci când ţi-e poftă să mănânci ceva şi TREBUIE să mănânci ACEL ceva? Eh, la fel e şi la mine, dar din fericire mă apucă fooooaaaaarte rar (cu acriturile).

Aşadar, când mi-am luat ciorapu’ de Moş Crăciun de la Carfur, am zis că a venit timpul să îmi iau doza anuală de gogoşari. În această seară, în timp ce mă înlegumam (un fel de înfructat) din ei, citeam şi eticheta pe care scria mare: Gogoşari Feliaţi şi, ca oricăruia îi pasă ce mănâncă, am zis să mă uit la ingrediente: printre multe altele, am găsit un ingredient ce NU era în borcan: gogoşari ÎNTREGI. Da frate, nu era niciun gogoşar întreg în borcan!

Sunt nebun? Desigur! Dar ia gândeşte-te cum ar suna reţeta de la un hamburger: Vită întreagă, Spic de grâu, Boabe de muştar, etc. Eh? Cine e nebunul acum?