Partea I - Telefonul fără fir

Cel mai mare avantaj al telefoanelor mobile este - dincolo de mobilitate - faptul că atunci când nu poţi răspunde la telefon, acesta, oricât de prost ar fi, îţi arată cine, când şi de câte ori te-a sunat. Când suni pe cineva, sunt trei scenarii posibile:

1. respectivul răspunde. Purtaţi discuţia & toată lumea e happy (mai mult sau mai puţin)
2. respectivul NU răspunde. Asta deoarece ori are telefonul pe silent, ori este posibil să fi uitat telefonul pe undeva. Ori nu vrea să vorbească cu tine şi, din politeţe, nu îţi respinge apelul
3. respectivul îţi respinge apelul.

Eu nu înţeleg de ce după doar zece minute - timp cât mi-a luat să mă duc până la Poştă (despre care vom vorbi în Partea II) - am găsit vreo 15 apeluri nepreluate. De la aceeaşi persoană. Un apel era suficient să-şi dea seama că NU sunt disponibil şi că-l voi suna de îndată ce văd apelul nepreluat.

Pentru cel ce m-a sunat (se va simţi el) şi se miră de ce nu mai poate să mă sune, îi dau un indiciu: unele telefoane au black list. Care merge minunat

Partea II - Poşta Română

Că tot se plângea Arhi de ENEL, chiar dacă el are o alternativă (plata online) eu ce aş putea face? Am primit un colet de la Vasile şi, deoarece valoarea sa nu justifica un curier, a ales Poşta. Română. Ai cărei angajaţi se pare că se poartă cu tine de parcă vii să le ceri de pomană. Am stat cinci minute să fiu băgat în seamă. Cică dacă banii nu sunt aranjaţi la timp îşi pierd valoarea, deci am aşteptat. Dacă ştia Isărescu chestia asta, nu se mai devaloriza leul în halul ăsta…

Partea III - Reţeaua de magazine Profi

Cum probabil ai fi tentat să crezi, Profi vine de la profesional. Nimic mai fals. Nu au decât două feluri de lapte : la pungă şi la dorna. Primul e în pungă, al doilea nu e în dornă, cum probabil te-ai aştepta, ci in cutie. Dar nu îmi place niciunul, deci… no milk for me

M-am resemnat cu laptele şi am trecut la nectar: 3 feluri de nectar Profi. Nu era nectar profesional, aşa era marca: Profi! Când eram pe punctul să renunţ şi la nectar, am văzut într-un colţ Cappy. Bucuros, iau o cutie (la suprapreţ, normal) şi o bag în coş. Hai să-mi iau şi apă plată. Da, din snobism - a se citi că apa de la robinet are un gust ciudat de câteva zile - îmi iau apă minerală. Plată, că cealaltă gâdilă esofagul. Două feluri de apă minerală: Carpatina plată LIGHT (!!!) şi Borsec cu multe bule. Acum mă gândesc: dacă sucul light e fără zahăr, apa plată light e fără plată?

La coadă, observ o reducere incredibilă: un aspirator trion (aşa se numea, pe bune!) era vândut la preţul de 108.99 lei. Şi era reducere! De la 109.99 lei.

Partea IV - back to home

Toţi vecinii mei se pare că stau la etajul 9 şi 10, deoarece de fiecare dată, fără excepţie, liftul e pe acolo. De asemenea, se pare că unii vecini de la parter (cum intri pe stânga, nu mai spun că îi cheamă şi Munteanu, că poate se simte cine nu trebuie) cred că apa nu este pentru altceva în afară de băut. Prin urmare, pute. Da’ rău de tot. Atât de rău, că o să încep şi eu să port ori măşti de gaze ori bluze pe gât, ca Visurât.