Încredere

30 Jan

Întodeanua m-a fascinat o povestioară de-a lui Creangă ce se pare că se întâlneşte în realitate FOARTE des. Îngrijorător de des, aş putea spune. Pentru a înţelege despre ce vorbesc, voi pune aici fragmentul edificator din povestioara în cauză:

[...] Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele! [...]

 Este fix atitudinea „punem răul înainte când nu e cazul” sau hai să o dăm în bară, că oricum am pus răul înainte. Uneori e bine să trăieşti clipa, să te bucuri de ce ai lângă tine deoarece, dacă te apuci să faci scenarii îţi vei da seama la un moment dat - de cele mai multe ori mult prea târziu - că ai pierdut prea mult timp pe lucruri insignifiante.

Pui răul înainte când îţi calculezi banii şi te gândeşti că s-ar putea să apară ceva neprevăzut şi să ai nevoie de mai mult. Ok, aici sunt de acord şi uneori fac şi eu aşa. Dar ce te faci în situaţia când eşti cu cineva care te iubeşte (şi îl iubeşti) dar devii paranoică: mă înşeală! E prea frumos să fie adevărat! Unde e la ora asta? De ce nu m-a sunat? Ce face când nu e cu mine?

Dragele mele (şi dragii mei), o relaţie se bazează pe încredere şi sinceritate. Greu de crezut pentru unii, încrederea este unul din ingredientele minune, fără de care o relaţie - frumoasă la început (vei crede despre celălalt doar că îţi acordă multă atenţie iar ţie îţi place acest lucru) - se va transforma într-un adevărat iad.

Exemple de început ale distracţiei numită neîncredere ar fi o grămadă şi trebuie doar să ai ochi pentru asta:

  • De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Poate era omu’ într-o şedinţă, vorbea cu şeful, şi-a uitat telefonul la firmă şi a plecat puţin, era pe budă sau poate pur şi simplu avea nevoie de câteva momente de linişte şi singurătate. Nu contează!
  • De ce se uită ăla aşa la tine? Îl cunoşti? Te cunoaşte? De unde? Adică fix cum a păţit Quinzelle.
  • Nu te duci cu prietenele acolo dacă nu vin şi eu! Iar eu nu pot să vin, pentru că sunt la muncă. În plus, nu prea îţi agreez prietenele…
  • De ce stai atât de mult la şcoală?
  • De ce te uiţi aşa la Brad Pitt, George Clooney sau musculoşii din 300? Ştii că sunt gelos! (şi vorbesc FOARTE serios; am văzut aşa ceva…)
  • Cine te-a sunat? Era o femeie! Ştiu eu că era o femeie! Era femeia cu care mă înşeli, nu-i aşa? De ce nu i-ai răspuns? De ce ai vorbit încet la telefon? De ce ai ieşit din cameră? De ce ai vorbit atât de puţin? Nu am răspuns deoarece nu aveam chef să vorbesc cu o clientă. Am vorbit încet pentru că aşa vorbesc de fel la telefon. Am ieşit din cameră pentru că, spre surprinderea unora, e necesar să-ţi auzi interlocutorul. Şi nu în ultimul rând, ce naiba ar trebui să vorbesc la telefon două ore?!
  • se trezeşte în mijlocul nopţii că a visat că ai înşelat-o. Şi stă supărată pe tine câteva zile

Desigur, totul ţine de imaginaţia şi de paranoia fiecăruia, dar cele de sus sunt întâmplări reale ce ţi se pot întâmpla şi ţie :drac:

Dar dacă te roade paranoia că persoana iubită nu e doar a ta şi că se mai duce să cânte şi pe la alte mese, ce trebuie să faci?

  1. Adu-ţi aminte de ce stai cu iubitul. Şi de ce se numeşte IUBIT.
  2. Iubita are încredere în tine? Tu de ce nu ai puterea să ai încredere?
  3. Ai înşelat-o? Eşti ipocrit! Ar trebui să ai un miserupism contagios vis-a-vis de gelozie şi încredere.

Stau şi mă gândesc de ce există un simţ al „proprietăţii” faţă de o persoană şi de ce naiba e atât de dezvoltat la unii? Ideea acestui post mi-a venit în urma unei discuţii cu o amică care este un pic speriată de relaţia ei întrebându-mă dacă îmi este cunoscută zicala:

Too good to be true!

Eu i-am răspuns foarte scurt:

Da, este zicala care se potriveşte de minune lângă „Carpe Diem”!

ps: nu am făcut referire la un EL sau la o EA. Am încercat să mă „iau” de ambii parteneri într-un fel sau altul.

Scris în categoria: (anti)Social, Dar... Dacă...?

23 Comentarii »

  1. Dar gândește-te cum ar fi ca EL sau EA să-și caute unul altuia în telefon după ultimele apeluri sau după mesaje compromițătoare… Și dacă unul nu-l lasă pe celălalt să se supere și să înceapă cu scene de gelozie! :-s Yack!
    Pe lângă încredere mai e și respectul, care dacă nu există e nasol rău de tot, s-a zis cu relația…

  2. adevarat … daca nu e incredere - cade totul, am avut odata senzatia asta de neincredere dar … s-a adevarit - uneori simti

  3. Cea mai oribila faza.. aia cu telefonu’.
    De ce n-ai raspuns? Etc.
    Este un stres total.

    Probabil ca unii sunt prea mici ca sa intelega ce e aia o relatie.

  4. mare dreptate ai, dar, oricat de ideale ne-am dori noi sa fie relatiile noastre, stim cu totii ca “shit happens”, si uneori tocmai neincrederea te poate scapa de multa bataie de cap ulterioara. desigur, e vorba de un echilibru in toate: nici ca in exemplele date de tine, dar nici sa nu zici nimic cand e clar ca el/ea bate si pe la alte porti.

  5. pisicuţo, dacă începe să te înşele şi mai şi arată asta (sau se mândreşte) ar trebui să te gândeşti serios la ce meriţi ;)

  6. 2 February 2008 v3l0 a spus:

    Doi prieteni se intalnesc dimineata la cafea, dintre care unul cu un ochi vanat.
    - Ce-ai patit la ochi? il intreaba celalalt.
    - M-a lovit nevasta.
    - De ce?
    - I-am zis “TU”.
    - Doamne iarta-ma, dar care este relatia la voi in familie ca te-a lovit pentru asta?
    - Pai aseara cand mancam mi-a zis: “Stii draga, noi nu am mai facut sex de trei luni”. Si eu i-am raspuns: “Poate TU.”

  7. pai tocmai, ca ma gandesc. :-)

  8. 16 February 2008 Ina a spus:

    Da este corect ce se vorbeste mai sus, in fiecare punct este cite ceva corect. Dar cel mai rau e ca intr-o anumita relatie de lunga durata intotdeauna persista asa situtatii, in urma carui au de suferit ambii.

  9. 16 February 2008 Ina a spus:

    Dar cum sa faci ca sa nu mai fie asa situatii? Desigur e cu mult mai greu, intotdeauna a fost usor sa se distruga ceva decit sa se construiasca ceva frumos si calitativ

  10. Ina, important e ca peste situațiile pe care tu le descrii să se treacă cu maturitate și fără să se dea importanță celorlalți ;)

  11. 17 February 2008 v3l0 a spus:

    exact… si daca n-ai parte de maturitate in relatia curenta…baga-ti picioarele si cauta alta… vorba unui mare intelept… “e plina balta de peste”…

  12. 14 March 2008 nicoleta a spus:

    nu inteleg de ce trebuie sa fim “atat de disperati”? de ce trebuie sa judecam tot ce se intampla in jurul nostru si mai alea persoana iubita.
    haideti sa va spun ce am patit eu.
    Lucram intr-un restaurant ….chelnerita..in vacanta de vara. aveam 20 ani in anul 2 la fac. M-am angajat cu o colega de fac. Aici mi-am intalnit viitorul sot, pe Robert. La inceput nici macar nu l-am observat, apoi il vedeam ca se saruta cu o tipa de vreo 16 ani, o copila, apoi seara pleca cu alta. Nu ma interesa nu-mi placea…cred ca nici macar nu-i retineam chipul. Apoi ne-am hotarat sa plecam mai multi la mare printre care si el. Acolo ne-am imprietenit si de acolo am plecat cu multe amintiri frumoase. Cand ne-am intors s-a despartit de tipa de 16 ani ( el avea 28) si a ramas cu mine. Au inceput promisiuni de casatorie, dormea la mine, timpul a trecut repede, deja aveam 3 luni impreuna…dorea sa ne si casatorim si tot asa. Vreau sa va spun ca atat de indragostita eram de el incat nu vedeam in jurul meu. Au venit colegii de munca, propabil le erau deja mila de mine, cum erau pusi de robert sa-l anunte in cazul in care eu treceam pe la bucatarie. El era cu o colega de munca. Am crezut ca a cazut cerul pe mine. ( mentionez ca nu ma culcasem cu el inca).Eram atat de oarba incat nu vedeam nimic. Mintea cu o nonsalanta incat si el credea.
    Dupa inca 3 luni ne-am casatorit…si va spun sincer ca imi doresc sa nu-l fi iertat niciodata. Nu este rau…nu ma inseala pt ca nu are cand..lucram amandoi la aceeasi firma, mergem si plecam amndoi de acasa ii stiu programul, nu primeste tel ciudate..etc insa eu inca mai traiesc cu indoiala in sufelt si nu cred ca vreoadata voi reusi sa scap de ea. Am momente in care incep sa plang si momente in care vin cu actele de divort la usa. Suntem casatoriti de 3 ani …iar in primul an ne-am despartit de vreo 3 ori. VA rog sa nu ma judecati ” de ce m-am mai intors” pentru ca daca stau acum sa analisez situatia nici eu nu stiu de ce…au fost niste momente in care nu eram lucida, nu stiam ce se intampla in jurul meu. Nu mai spun ca in primul an de casnicie din cauza vocabularului lui, a soacrei mele, a bunicii lui, a surorii lui, a cele aflate despre el din trecut si colegii lui puscariasi am suferit un soc in urma caruia mi-a cazut tot parul din cap si m-a lovit o alergie cronica de care nu am scapt nici pana in ziua de azi.
    Probabil ca veti spune ca sunt o proasta, ca ma consum in intreior degeaba si ca mintea mea este ca cea a unui copil ……insa ganditi-va la un lucru: CRED CA NU EXISTA O PERSOANA IN LUMEA ASTA CARE SA NU-SI DOREASCA SA AIBA O SOTIE SAU UN SOT PE CARE SA SE POATA BAZA COMPLET, CARUIA SA-I POATA SPUNA SI CEL ADANC SECRET,….SA-SI DOREASCA SA AJUNGA ACASA NU PT A SE ODIHNI CI PT A FACE O PARTIDA DE SEX PE NERASUFLATE ………ETC Sunt multe de spus si de adaugat …iar cuvintele sunt atat de dure catodata. Nu stiu ce sa va mai spun decat ca va urez mult noroc in viata si sa aveti grija de voi. Iar pentru dame ce sa va urez decat sa fiti atente pe cine aveti langa voi…iar pentru barbati - va cred cand spuneti ca unele femei sunt vai de capul lor si ca nu ati da pe ele nici un scuipat, asa este, aveti dreptate……dar v-ati gandit ca de cand ati creat mitul asta de 2 bani cum ca barbatul are voie sa calce stramb dar femeia nu, ati distrus mii de vise, de impliniri, de idealuri…si totodata increderea? v-am pupat mai vb nico

  13. nicoleta, imi pare rau pentru chestiile prin care ai trecut.
    cred ca deja sunt cateva chestii ce ti le pot spune despre sotul tau, dar care te-ar afecta si mai tare…
    asa ca… nu pot sa-ti zic decat ca tu ai facut alegerea, iti vei purta crucea pana la sfarsit (care va veni de la sine sau nu)

  14. 24 March 2008 nicoleta a spus:

    ionut…iti multumesc pentru cuvintele tale si crede-ma ca m-ai ajuta…sau mai bine spus…mi-ai deschide ochii prin parerile tale depre acest barbat. Nu te sfii sa-ti spui parerea deoarece intotdeauna am fost si voi recunoscatoare tuturor celor care sunt sinceri cu mine. Urasc minciuna si inselaciunea. Suport de un milion de ori mai bine adevarul si caut cat mai mult sa rezolv situatia data, insa cand totul este cladit pe o minciuna …deja ti se face greata.
    Ce pot sa-ti spun…as fi rautacioasa daca as spune ca este un barbat rau…nu este…are ochii blanzi si o privire pierduta insa nu cred ca voi reusi vreodata sa-i cunosc gandurile atat de bine cat mi-as dori.
    Cateodata am impresia ca m-a luat pe post de tablou. Sau pe post de menajera. Prostia a fost ca m-am maritat si la 21 ani…acum am 24 ani. El ajunge acasa il doare capul, ii este foame, adu-mi si mie tigarile, fa-mi si mie un ceai, fa-mi ceva de mancare, adu-mi cola, strange masa, spala vase, fa patul, el sta la calculator, joaca poker, mai vb pe mess cu colegii de la munca, mai vb putin la telefon, mai sta putin de vb cu cumnatul care sta vis-a-vis, ….daca se plictiseste de ceva isi mai aprinde o tigara si mai iese prin curte poate mai trece cineva pe strada…si a mai trecut o zi. Sambata si duminica pleaca ori la peste ori la fotbal. Bineinteles eu merg ori la scoala, urmez o a doua fac., ori fac ceva de mancare si fac putin curat pt ca nu suport mizeria..si ne mai intalnim seara in pat…acolo ce sa spun…ca el nu a auzit de cuvantul prelundiu si nici vorba sa puna in practica asa ceva. Nu vreau sa-l fac de ras sau ceva de genul pt ca mi-ar fi placut tare sa invete de la mine dar nu vrea. Cateodata are tendinta de a ma pupa pe spate dar ele se transforma in muscaturi si dor tare. Nu vreau nici asta. Ati spune ca sunt capricioasa dar nu sunt. Imi place si mie sa avem momentele noastre chiar daca sunt putine..sa stiu ca vine la mine cu gandul sa se destainuie sa-mi povesteasca ce idee tampita a auzit el astazi…dar nu, tot ce aflu imi povesteste un alt coleg sau colega.
    Ciudat! M-am gandit ca poate sunt eu aiurea, dar nu cred. Asta e! Sa stiti ca m-am obisnuit si acum nu mai vad atat de rau lucrurile cu toate ca…am momente in care visez ca apare un tip pe langa mine care imi sopteste cateva cuvinte obraznice la ureche, apoi ma saruta pe gat, pe sani….. stiti voi despre ce vorbesc…ma gandesc ca nu stiu daca l-as refuza daca mi s-ar intampla asemanator in realitate, cu toate ca sunt genul de persoana fidela. Nu stiu ce sa mai spun…imi este rusine ca va povestesc astfel de lucruri insa macar aici nu ne vedem, nu ne cunoastem si mai spuneti si voi ce parere aveti. Si credeti-ma ca eu sunt cam …naiva sa nu spun prostuta si cred primele cuvinte pe care mi le spune cineva. Cam atat pentru astazi ca am spus destule. Astept parerile voastre si sper sa mai vb. V-am pupat mult succes in viata!nico

  15. Nicoleta, spune-mi te rog cinci motive pentru care stai cu el. Sau nu, mai bine trei. Cred că trei motive BUNE justifică de ce mai eşti cu el.
    Motive ne-bune (ca să nu zic proaste) sunt:
    - m-am măritat cu el, voi sta cu el până când moartea ne va despărţi. D-zeu a vrut să mă mărit cu el… bla bla bla. News flash: TU ai vrut să te măriţi cu el, nu D-zeu!
    - îl iubesc. bullshit. atât de mult să înduri toate astea? dacă da, nu mai plânge şi nu mai râvni…
    - am un copil şi nu vreau să crească fără tată. Decât cu un tată de la care învaţă numai tâmpenii (va lua toate obiceiurile proaste de la el), mai bine fără
    - dacă divorţez se iau părinţii mei de mine, deoarece sunt religioşi. aici intervine punctul (1). În plus se mai adaugă şi faptul că TU îl suporţi zilnic, nu părinţii tăi.
    - etc, etc….
    Deci? Ce te ţine lângă el?

  16. 24 March 2008 nicoleta a spus:

    AI UN ANUMIT FEL DE A MA PUNE “LA PERETE”. IN PRIMUL RAND STAU CU EL PENTRU CA SPER….SPER SA MAI LUPT DOAR VREO TREI ANI SI APOI SA FIE CAM JUMTATE DIN CE VREAU EU. STAU PENTRU CA SUNT AMBITIoasa si traiesc pe princiupiul ca daca am pornit pe un drum trebuie sa-l continui pana la capat si totodata sa lupt pentru fericirea mea, pentru a ma face inteleasa, pentru a intelege ce fata minunata pot fi atunci cand mi se acorda intelegere….si ce animal pot deveni cand sunt ranita. Stau pentru ca am suferit doi ani de zile si pot sa spun ca am reusit sa indeplinesc cel putin 20% din visul meu de casnicie ” pefecta”. Stau pentru ca-l iubesc si pentru ca m-am indragostit de el cu timpul si ca nu a fost o pasiune din aia trecatoare care cu timpul devine chiar gretoasa.
    Stau cu el pentru ca este surprins de tot ce vede nou la mine si pentru ca ma considera desteapta si pentru ca de fiecare data dupa orice cearta ajunge la concluzia ca tot eu aveam dreptate. Stau pentru ca suntem atat suntem atat de diferiti unul de celalalt incat ne uitam unul la celelalt si ne miram ce facem impreuna. Stau pentru ca eu am invatat de la el si el de la mine. Stau pentru ca este fermecator si se poarta ca un copil…atunci ne jucam, ne udam cu sifon, ne batem cu pernele…stau pentru ca este innebunit dupa copii si ma bate la cap de cand ne-am casatorit sa facem unul. Stau pentru ca este blond iar eu bruneta, pentru ca el este alb iar eu creola, pentru ca este needucat iar eu prea educata, sunt foarte multe motive care ne leaga dar la fel de multe care ne si despart.
    Am citit mai multe despre tine…mi se pare ca esti la fel de criticant ca si mine.
    Sunt atenta la fiecare detaliu si critic cat pot de mult. Nu stiu ce sa-ti spun! Mi s-a parut ca te-ai revoltat putin si cred ca si eu as fi reactionat la fel in locul tau.
    Copii nu am, parinti atat de religiosi nu-i am, iar pentru chestia cu D-zeu asa a vrut trebuie sa indur…nu o cred nici pe asta.
    Oricum a fost o descarcare…si nu-mi spune tu mine ca tu ai fi procedat exact cum ai scris. Ai fi incheiat si gata. Nu este chiar atat de usor. Crede-ma! nico

  17. @ nicoleta :

    Sa stiti ca m-am obisnuit si acum nu mai vad atat de rau lucrurile

    Vezi tu, ideea că te-ai obișnuit așa nu e tocmai cea mai bună. Obișnuința nu e ok și tocmai din cauza asta nu te simți apreciată și te simți uneori ignorată.
    Obișnuința= Câh, not good…

  18. 24 March 2008 nicoleta a spus:

    poate ca ai dreptate! poate ca nu! fiecare vede din punctul lui de vedere.Poate ca daca ai fi de fata sa vezi fiecare clipa petrecuta dintre noi sunt sigura ca ai opta cateodata pentru cateodata contra. Nu stiu ce sa spun! Stii sentimentul ala plin de teama si vocea care-ti spune cateodata ca nu e bine ce faci? Ca am judecat lucrurile la rece? Il stii si pe cealalt: Fato, lasa-l dracului in pace ca ai o viata inainte!!SI trebuie traita din plin? Dar cat sa traiesti singur…caci din fiecare trebuie gustat din plin.Si pana la urma sa-ti spun sincer m-am gandit si la cat de mult m-as bucura daca as fi singura si nu ar trebui sa spun nimanui unde plec, de ce plec, cand vin si asa mai departe…dar mai exista si partea in care te saturi sa mananci acelasi fel de mancare…si mai vrei sa traiesti si sentimente mai ascunse iar cel de langa tine sa le descopere. De aceea am spus ca nu este atat de usor sa lasi totul in urma si sa treci mai departe.Nu am afirmat niciodata ca sunt o persoana simpla, din contra sunt extrem de dificila si-mi place ca cel de langa mine sa ma descifreze. Si in fond cred ca de asta ma si plang pana la urma.
    Imi place sa surprind omul, sa aduc noul in relatie, sa-l innebunesc, dar la un moment dat parca vrei si tu acelasi lucru…sa-ti faca si el la fel. Insa el nu este asa….el este mai retras, rar sa ma ia in brate decat daca ii spun eu…pe cand eu sunt pe dos…eu sa-l pup, sa-l ating, sa-l incit etc.
    Nu vreau sa mai spun nimic cred ca m-ai inteles si in fond nu cred ca vrei sa asculti toate dobitoceniile mele. Intr-un fel sunt uimita de toata rautatea si ignoranta din jurul meu si de aceea spun ca m-am obisnuit si poate ca si eu am devenit la fel fara sa-mi dau seama.
    Ajunge cu lamentarile…viata trebuie traita.Si daca este sa se schimbe ceva in ea atunci asa sa fie!
    Mult noroc!V-am pupat! nico

  19. Nicoleta, eşti naivă şi un pic superficială (chiar dacă nu îţi dai seama). Hai să-ţi spun şi de ce:
    1) pentru că tu crezi că se va schimba. Chiar dacă n-a făcut-o în ultimii trei ani
    2) pentru că tu crezi că-l poţi schimba. Chiar dacă nu ai făcut-o în ultimii trei ani
    3) pentru că tu crezi că el VREA să se schimbe. Chiar dacă nu ţi-a arătat asta deloc (sau aproape deloc) în ultimii trei ani
    4) pentru că tu crezi că un copil va schimba multe. Dacă acum te ignoră, când va fi şi un copil la mijloc probabil va uita complet de existenţa ta

    Eu fac pariu că la prima ocazie ce ţi se va ivi, vei călca strâmb. Şi nu pentru că eşti tu aşa (poate eşti, poate nu, nu te cunosc şi plecăm de la prezumţia de nevinovăţie) ci pentru că la un moment dat te vei sătura să tragi de el şi vei vrea pe cineva care te va aprecia.

    Vei mai sta cu el un an-doi-zece. Dar la un moment dat te vei sătura. Sau se va sătura. Întotdeauna am crezut că trei-patru ani sunt mai puţini decât zece. Şi se uită mai uşor o perioadă mai scurtă. După o relaţie de zece ani vei vrea să te răzbuni, o perioadă vei trăi pentru răzbunare, vei încerca toate metodele să-l faci să sufere. Dar nu vei reuşi, pentru că lui nu-i mai pasă de tine (şi din ce povesteşti, nici acum nu prea-i pasă).

    Ţi-e frică de singurătate? Dacă stai să te gândeşti, din ce ai povestit, tu deja esti singură. Mai era o vorbă ce zicea aşa:

    Pentru o bucată de carne, iei tot boul

    deci… ? iar te-am pus la perete? :)

  20. 25 March 2008 v3l0 a spus:

    …dupa ce te-ai fript stai cu garda sus, creste in tine o doza de rautate (sau poate nu e rautate, e doar putere) si poti lua deciziile ce-ti sunt favorabile fara prea multe priviri in urma…
    Si are dreptate Ionut… fetele se razbuna mai greu pe baieti, baietii se pot razbuna pe fete pur si simplu vorbind… nu cred ca este nevoie sa detaliez aici.
    O colega de-a mea de a munca a nulat nunta cu o luna inainte, a alrgat singura sa anuleze N chestii, “prietenii” s-au uitat ciudat la ea, prietenii adevarati au inteles. Tipul a vorbit-o apoi de rau pe la prieteni, “prieteni”, rude, colegi de munca, saraca fata renuntand sa mai dezbata cu toti idiotii moralitatea ei si sa se bazeze pe prietenii adevarati care ii mai ramasesera.

  21. 25 March 2008 nicoleta a spus:

    IONUT nu m-ai pus din nou la perete ci m-ai zdrobit pur si simplu.
    Am crezut ca pot sa sper si poate asa m-am tot mintit singura.
    Intr-adevar am avut multe discutii cu el pe aceasta tema si intelegea pentru o zi doua apoi o lua iar de la capat. Stiu ca aveti dreptate insa …….cred ca prefer sa fac in continuare pe proasta….pana cand nu stiu. Lui ii place sa fie liber sa mearga la peste, la fotbal, la tenis, mie imi place sa-i fac surprize, sa am grija de el si totodata sa fiu apreciata.
    Ce sa spun….sunt o proasta si nu ma cred in stare sa o iau de la capat cu toate ca nu ma leaga nimic de el. CE sa va spun SUNT O PROASTA! SI SUNT FOARTE TRISTA! V-AM PUPAT

  22. Nicoleta, nu ești proastă, ești doar o femeie îndrăgostită și stai pentru că-ți place. El trebuie să aibă un pic de libertate cu toate că noi preferăm uneori să lase fotbalul, peștele sau tenisul pentru noi. Au și ei , bărbații, nevoie de un spațiu al lor așa cum și noi avem nevoie. Chiar dacă nouă nu ne place liberatea lor.
    Uite, când el e la meci, la pește tu poți ieși cu fetele, la un suc sau să dai un party în pijama. La naiba, ai 23 de ani….Nu cred că el te vrea la cratiță ;)

  23. 26 March 2008 nicoleta a spus:

    Iti multumesc ca m-ai inteles Despina, ai dreptate in tot ceea ce spui si chiar am pus in practica acest lucru de vreo 2 luni de zile. SI chiar este bine insa cred ca ma refeream mai degraba la momentele in care suntem acasa. De asta spun, dupa ce ca sta mai toata ziua plecat, alea doua - trei ore pana ne bagam in pat, gaseste sa faca altceva: sa joace poker, sa vb la telefon sau daca ma baga in seama imi spune ca ii este foame, de fapt de asta ma baga in seama, cand are nevoie de ceva. Nu stiu, ma gandesc dar lui nu-i este dor de mine, sa ma tina in brate 2 secunde, sa ma pupe, sa ma intrebe daca ma nemultumeste ceva sau daca vreau sa mergem undeva sa facem ceva…la asta ma refeream…nici mie nu-mi place sa fiu ” legata”. Ei, cred ca am discutat destul despre el.Ajunge vedem ce se mai intampla.Multumesc mult pentru sfaturi si inca o data ai dreptate despina. Te-am pupat mai vb. nico

Lasă un comentariu

Poţi folosi câteva taguri XHTML: <blockquote> <strong> <a> <em>

Pentru a posta secvenţe de cod, foloseşte
<pre lang="php/css/html/javascript"> CODUL TĂU <pre>