Tună şi fulgeră…
19 MarDe fiecare dată când este vreo furtună mai serioasă îmi aduc aminte de o întâmplare petrecută în urmă cu vreo zece ani (poate chiar mai mult de atât) în vacanţa de vară, prin zona Olteniei. Ploaie torenţială de îţi venea să bagi toate plantele în casă, fulgere, tunete, tot tacâmul. Stăteam cu un văr (de gradul 2-3) şi cu bunicul meu în tindă admirând ploaia şi discutând despre nimicuri. Şi cum stăteam noi în tindă, se împiedică Sf. Ilie şi trânteşte un trăznet peste deal. S-a făcut lumină brusc (pentru o fracţiune de secundă), un sunet asurzitor, după care linişte. Am rămas nemişcat câteva secunde, după care am început să tremur tot şi să mă sufoc. A fost primul atac de panică. Al doilea a urmat câteva zile mai târziu când un nene a aruncat cu secera în mine 
dar despre care voi povesti cu altă ocazie….
Tu si cu Soprano…
eu şi cu Soprano… ce?
Şi cine e Soprano?
Și o să mai arunce cu secera dacă te mai duci la furat
al3lea atac de panica,o sa il ai cand realizezi ca te-ai insurat
de ce, tu aşa ai făcut?
ionutz and the thrills of his life
Eu stiu un tip care a plecat pe o super-ploaie cu masina si la un moment dat a fulgerat la cativa metrii in fata lui, gaura in asfalt… si el se gandea: “Pana mea…pe camp nu pot s-o iau pe ploaie… asta e!, ma intorc…”
Oricum… n-as vrea sa traiesc un atac de panica daca e cum il descrii tu… urasc fazele la care corpul uman se blocheza de parca ar fi Windows (lesinuri, senzatii de sufocare, cand ti se moaie picioarele sau reactia la un sut in oua…)