Încredere
30 JanÎntodeanua m-a fascinat o povestioară de-a lui Creangă ce se pare că se întâlneşte în realitate FOARTE des. Îngrijorător de des, aş putea spune. Pentru a înţelege despre ce vorbesc, voi pune aici fragmentul edificator din povestioara în cauză:
[...] Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele! [...]
Este fix atitudinea „punem răul înainte când nu e cazul” sau hai să o dăm în bară, că oricum am pus răul înainte. Uneori e bine să trăieşti clipa, să te bucuri de ce ai lângă tine deoarece, dacă te apuci să faci scenarii îţi vei da seama la un moment dat - de cele mai multe ori mult prea târziu - că ai pierdut prea mult timp pe lucruri insignifiante.
Pui răul înainte când îţi calculezi banii şi te gândeşti că s-ar putea să apară ceva neprevăzut şi să ai nevoie de mai mult. Ok, aici sunt de acord şi uneori fac şi eu aşa. Dar ce te faci în situaţia când eşti cu cineva care te iubeşte (şi îl iubeşti) dar devii paranoică: mă înşeală! E prea frumos să fie adevărat! Unde e la ora asta? De ce nu m-a sunat? Ce face când nu e cu mine?
Dragele mele (şi dragii mei), o relaţie se bazează pe încredere şi sinceritate. Greu de crezut pentru unii, încrederea este unul din ingredientele minune, fără de care o relaţie - frumoasă la început (vei crede despre celălalt doar că îţi acordă multă atenţie iar ţie îţi place acest lucru) - se va transforma într-un adevărat iad.
Exemple de început ale distracţiei numită neîncredere ar fi o grămadă şi trebuie doar să ai ochi pentru asta:
