Nu îmi place biserica. Nu îmi plac preoţii. Nu sunt oamenii lui Dumnezeu. Iar despre Dumnezeu am îndoieli că ar exista. Asta fu de început….

Cum probabil ştii, în fiecare an, în apropierea Crăciunului (cred că şi de Paşte, dar nu sunt sigur), preoţii vin din uşă în uşă să colinde (a se citi cerşi), deoarece nu le ajung banii primiţi de la stat. Având în vedere paragraful de mai sus, nu m-am sinchisit să le deschid uşa ci doar să mă uit pe vizor. Unde am văzut cum bate la uşa vecinului din faţă, cu o frumuseţe de Stea a lui David pe preşul de la intrare. Pentru cei ce nu ştiu, Steaua lui David este simbolul evreilor, iar din câte ştiu eu, evreii au alte obiceiuri în perioada asta a anului (Hanuka?).

Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, vecinii deschid, preotul intra, diaconul (cred că diacon e tipul care cântă, dar e foarte probabil să mă înşel) începe să cânte, vecinii se uitau unii la alţii şi îi spun preotului: suntem evrei. Popa se uită la „bodyguard”, iese din casă şi coboară la etajul 4. Încă un apartament unde n-au avut succes

Surse din interiorul RDS relatează:

Chiar dacă nu este ceva obligatoriu, RDS oferă angajaţilor o primă de sărbători. Dar prima constă în jumătate din salariu, nu din 80% cum s-a întâmplat anul trecut. Probabil este un fel de a recompensa aproape toţi angajaţii, având în vedere că aceştia au început să facă şi muncă de teren în scopul distribuirii şi încheierii de contracte DigiTel fără să le ofere nici măcar un minimi de suport logistic.

Adică, pe scurt, imaginează-ţi o secretară anemică cărând între 20 şi 60 telefoane mobile, în afara programului normal de lucru, „bântuind” pe teren până la miezul nopţii. În cazul în care un telefon sau o cartelă SIM e pierdută, angajatul trebuie să scoată din buzunar 80 respectiv 20 euro în condiţiile în care salariul mediu din interiorul RDS se învârte în jurul sumei de 1100Lei.

Mai am nişte chestii mult mai interesante, dar le păstrăm pentru anul viitor

Un ministru şi-ar da demisia când este implicat în diverse scandaluri. Sau accidente.

Asta că tot a fost acum ceva timp campania „într-o ţară normală” la Guerilla

Şi vreau să dau startul unei lepşe pe tema „ce se întâmplă într-o ţară normală?”. A fost la Eliberadio, ce-i drept, dar nu a circulat printre bloggeri. Aşa că, dacă simţi că ai ceva de spus, eşti liber să o preiei şi să pui un post despre asta. Între timp, eu o întreb pe Desspina, Piticu şi pe Arhi ce se întâmplă într-o ţară normală?

Dacă unii profesori cer câte 3 caiete la o singură materie, cum pot ei să spună că protejează mediul înconjurător? Îmi aduc aminte că în clasa a 9-a am avut o profesoară de română ce ne preda în continuu. Două ore. Vorbea repede, iar noi trebuia să scriem cam tot. Atunci am învăţat să scriu ŞI mai repede, deoarece schimbam un caiet studenţesc cam la două săptămâni, cu tot scrisul meu mărunt.

În viziunea mea, la orele de română (că la astea se scrie cel mai mult), la oră se discută pe seama temei trimisă pe mail, în format PDF, sau măcar să existe opţiunea asta. Ce? Profesorii nu pot învăţa să folosească un calculator? Să nu mai fie profesori! Cum poţi învăţa pe cineva dacă tu eşti prea greu de cap să înveţi nişte chestii noi?

Aceste metode se funcţionau şi acum 50 ani, nu? Corect, dar şi Inchiziţia a funcţionat aproape 400 ani şi toţi spuneau că e bună (un pic exagerat, ştiu, dar…). La fel şi comunismul (doar că ăsta încă nu a dispărut de tot). Aştept cu nerăbdare o restructurare adevărată dar şi benefică a învăţământului. Pe lângă una a Sănătăţii. Şi a justiţiei. Şi a demisiei „Dl.” Orban. Şi multe altele.

Dar m-am lovit de tăblia patului şi m-am trezit brusc. Suntem în România şi nu se vor schimba multe, mult timp de acum încolo.

Azi toate ziarele au scris despre intenția ministrului educației, Cristian Adomniței, de a face reforma în domeniul său. Cam târziu domnule ministru, nu credeți? Fiecare șef al MEC de după ‘90 a încercat asta. Și ce au făcut? Ți se pare că s-a întâmplat ceva bun în învățământul românesc?

Dl Adomniței vrea ca învâțământul obligatoriu să fie de 13 ani. Vrea să introducă obligativitatea înscrierii copiilor de la vârsta de 3 ani în grădiniță. Ok, de acord cu dânsul, dar ce vreau eu să știu este unde vor învăța acești copii. Există locuri în grădinițe? Există grădinițe suficiente care să-i primească pe acești copii? Câți copii vor fi înscriși într-o grupă? Legea* spune că o grupă trebuie să aibă maxim 20 de copii. Eu acum lucrez cu 26 de copii, iar cine spune că educatoarele au o muncă ușoară se înșeală teribil. Nu e ușor să lucrezi cu copiii, mai ales cu copii atât de mici. Imaginează-ți o grupă de 30 de copii de câte 3 ani. Cum ar fi să stai o oră între ei? Am auzit păreri și păreri, de la “Ce greu trebuie să fie să-i mulțumești pe toți!” până la “Cum faci să-i înveți atâtea lucruri?”

Click pentru continuare.