Azi m-am gândit un pic să scriu despre falsitatea unor oameni. Ideea mi-a venit într-o discuţie cu o amică despre nunţi. Şi am tras concluzia că la o nuntă oamenii arată cât de falşi sunt. Recunosc, am fost la o singură nuntă (şi asta deoarece nu îmi plac evenimentele de genul ăsta; ideea unei nunţi cu acte în regulă mă îngrozeşte ) dar am văzut „de la distanţă” multe şi a fost suficient să văd ce se întâmplă de fapt.

Toată lumea zâmbeşte. Toată lumea e amabilă. Chiar dacă socrii nu îşi suportă cuscrii sau noul lor copil (mireasa sau ginerele se presupun că sunt noii copii într-o nuntă, nu?). Chiar dacă cavalerul de onoare e certat la cuţite cu mireasa. Toţi sunt zâmbitori, par că se distrează, când, în adâncul inimii lor ştiu că nu-l suportă pe interlocutor. De ce naiba i-ai trimis invitaţie dacă nu-l suporţi?! Pentru că, dacă ai fi fost atât de selectiv la invitaţi, ai fi văzut că nu venea nimeni, iar la sfârşitul ceremoniei şi petrcerii prin care îţi arăţi dragostea faţă de persoana iubită nu ai strâns bani nici să-ţi acoperi cheltuielile de nuntă. Deoarece, să fim serioşi, mulţi îşi fac nuntă doar să mai scoată un ban grămadă. Ar putea deveni o afacere serioasă :-?

Oare nu e şi asta o dovadă de falsitate? Toţi spun că vin să se distreze când, de fapt, ei vin din obligaţie, iar mirii se bucură nu pentru că le-au venit nuntaşi cât pentru „onorariul” primit la sfârşit de nuntaşi….

Desigur, nu se întâmplă la fiecare nuntă acest lucru, nu aş putea generaliza, doar sunt o grămadă de nunţi unde invitaţii sunt rugaţi insistent să nu insiste cu acordarea darului deoarece vor  fi refuzaţi politicos….

Uneori cad în butoiul cu melancolie/filozofie (am puţin loc în cameră, aşa că am un butoi pentru mai multe chestii) şi mă gândesc la o chestie tot mai întâlnită în zilele noastre. Curve cu acte în regulă. Nu, nu e vorba despre ACELE curve ce stau pe centură şi încearcă să te atragă într-un mod în care te face să crezi pentru o secundă că e posibil să fie cu adevărat femele. Umane.

E vorba de acele domnişoare de 15-20 ani ce preferă masculii aflaţi la criza vârstei mijlocii (care de fapt, s-ar putea traduce prin începutul vârstei a treia) în detrimentul - dacă s-ar putea spune aşa ceva^* - celor de o vârstă apropiată lor. Este foarte puţin probabil să nu fi auzit cel puţin o dată despre faimosul cuplu Columbeanu, deci, în mare, ştii la ce mă refer.

Care ar fi motivele pentru care ai vrea să faci acest lucru? O să încerc să înşir motivele unui bărbat dar şi motivele unei femei pentru care ar face asta.
More…

De ce ar alege bărbaţii o femeie cu mult mai tânără?

Pro

- arată bine. O femeie de 20 ani nu o poţi compara cu una de 40, decât foarte rar. Atât de rar încât nu merită să-ţi baţi capul căutând-o;

- îi faci pe alţii să-şi întoarcă privirile după frumuseţea de femeie ce stă la braţul tău;

Contra

- îţi toacă banii;

- îţi toacă sănătatea. Oricât de potent ai fi fost toată viaţa, de la o anumită vârstă începi să ai diverse probleme cu bijuteriile regale. Soluţia? Viagra, desigur! Îţi distruge inima, dar ce nu faci pentru a satisface femeia ce te iubeşte atât de mult? (pentru bani)

- la un moment dat vezi că nu poţi discuta cu ea. Omul e ca vinul. Cu cât e mai bătrân, cu atât e mai bun (înţelept). La 20 ani, să fim serioşi….

- dacă te-ai pricopsit cu o podoabă de genul ăsta, este foarte probabil că tu ai bani şi ea nu. Dar, odată ce s-a „cuplat”, are şi ea bani. Şi, ca majoritatea parveniţilor, încep fiţele: nu-mi place aia, nu-mi place cealaltă, cumpărăm o poşetă şi o folosim pe post de apărătoare a dovlecelului, etc.

De ce ar alege femeile un bărbat cu mult mai bătrân (şi cu mai mulţi bani)?

Pro

- pentru bani

Contra

- e impotent;

- e frustrat. E complexat. Dacă la 40 ani umblă cu una de 20, clar nu ştie ce să-i ofere unei femei de 30 (sau mai mult). Prin urmare, alege o puştoaică şi o formează după bunul său plac. O femeie îndrăgostită este FOARTE maleabilă (de fapt şi un bărbat îndrăgostit), prin urmare este foarte uşor de manipulat şi „educat” un astfel de om. Cunosc cel puţin două cazuri de genul ăsta.

- arată naşpa. Se spune că ridurile la bărbaţi au un farmec aparte. Dar dacă are pielea zbârcită, parcă se duce dracu tot farmecul.

Desigur, se vor găsi persoane să-mi spună că sunt încuiat. Toţi încearcă să supravieţuiască într-un fel sau altul, nu? Într-un fel le înţeleg pe bietele fete ce fac asemenea compromisuri. Probabil şi eu aş face la fel dacă aş avea de ales între angajat McDonalds (sau preparator shaworma, că tot a fost vorba acum câteva zile ) şi o babă senilă plină de bani.

^* Desigur, în „detrimentul” celor de o vârstă apropriată este un sarcasm. Consider că avem noroc că suntem scăpaţi de astfel de specimene

Pentru cei ce nu ştiu sau nu sunt din Constanţa, Famous este o pizzerie/shawormărie/kebabărie/şi aşa mai departe, aflată într-o zonă doar cu fast-food. Cred că ar trebui sa se redenumească în strada Fast food. Tot pentru cei ce nu ştiu, Famous a avut o mică problemă cu un consumator de curând. Este posibil să fie reală deoarece se spune că este pățită de soţul unei bune prietene a cumnatei mele (nu este atât de întortocheat pe cât pare).

Povestea spune că tipul (prefer să nu-i dau numele) s-a dus şi el la o shaworma. Şi cum mânca el, înfometat fiind, simte un gust ciudat. Cu puţină atenţie, descoperă că gustul ciudat este de la maioneza de pe masă (ketchup şi maioneza sunt la discreţie la orice fast food de pe această stradă). Contrariat de gustul sărat/acrişor al maionezei, acesta s-a dus frumuşel la Protecţia Consumatorului pentru a reclama acest lucru, împreună cu o „porţie” din maioneza respectivă. Rezultatul a fost amuzant (dacă ne luăm după reclama de la Sprite) sau terifiant (pentru orice om normal): trei tipuri de spermă!

Dacă facem haz de necaz, aş putea să mă leg de bancurile cu blonde şi/sau cu puştoaice de 14-15 ani ce tocmai şi-au început viaţa sexuală şi întreabă dacă pot rămâne gestante dacă înghit…. Surprinzător sau nu, nu a apărut nimic în niciun ziar local….

Un lucru este sigur: va trece o perioadă destul de lungă până voi mai mânca shaworma….

Am văzut de curând un episod din Nip Tuck. Chiar dacă nu ştii despre ce e vorba în film, îţi captează atenţia o chestie cel puţin ciudată: mama unui nou născut cu un handicap fizic din naştere (Ectrodactyly) se opunea unei operaţii pentru corectarea acestui defect. Problema adevărată abia acum începe, iar acest exemplu a fost doar introductiv.

Mulţi părinţi refuză să facă astfel de intervenţii copiilor din diverse motive: nu vor să chinuie copilul, sau, cel mai grav: „noi îl iubim aşa cum este, pentru că este al nostru”. Este cel mai grav, deoarece aceşti părinţi refuză (sau acceptă foarte greu) o corectare chirurgicală ulterioară. Adevărul este că cele două motive se aseamănă mai mult decât pare, deoarece, de la o anumită vârstă (mai exact de când începe o viaţă socială - grădiniţa) încep să apară diverse glume pe seama defectelor fizice.

Chiar dacă nu este vorba de o intervenţie chirurgicală, în aceeaşi categorie intră şi copii „oversized”. Cei obezi. Cărora, părinţii, în semn de recunoştinţă pentru merite deosebite (a luat bulină roşie, a ascultat-o pe bunica, etc.) sunt îndopaţi cu juck food. McDonalds, pentru necunoscători. Astfel, în locul unei diete sănătoase, se alege calea cea mai simplă, de cele mai multe ori ignorându-se diverse riscuri.

Mergând mai departe, înaintând în vârstă, copilul trebuie să urmeze liceul ce îl vor părinţii, dar şi facultatea. Deoarece copilul trebuie să se facă fix ce vrea mama şi/sau tata, neţinându-se seama de aspiraţiile copilului. De ce îşi doreşte acel copil de la viaţa. Mama îmi scoate mereu ochii că nu m-am făcut doctor, deoarece, când eram mic (4-5 ani) am stat cam un an prin spitale şi, de fiecare dată când îmi vedeam doctoriţa îi spuneam că vreau să mă fac doctor. Am crescut, mi-am dat seama că medicina nu e pentru mine fix când am văzut sânge ce nu e al meu şi am trecut mai departe. Desigur, mama nu mă va ierta niciodată pentru faptul că nu m-am făcut doctor ci am avut proasta inspiraţie să fac ce-mi place…

Sunt convins că toţi părinţii vor binele pentru copiii lor. Sau cel puţin binele din punctul lor de vedere. Dragi părinţi, binele este ceva relativ… Dacă vouă vi se pare un lucru bun, nu înseamnă neapărat că este bun. Copilul nu are alt exemplu în afara voastră, de-asta acei şapte ani de acasă sunt foarte importanţi. Oricât de ocupat ai fi, o dădacă nu-ţi poate ţine locul, iar, după ce creşte, vei afla că ai un copil infractor, drogat, alcoolist, etc…

Eşti sigur că ce vrei pentru copilul tău este şi ceea ce vrea el? Sau eşti egoist şi te gândeşti doar la tine?

Ideea acestei însemnări mi-a venit după ce am citit un post scris de Tudor Mateescu despre metode de tortura din Evul Mediu, dar şi din ce văd pe la TV când am proasta inspiraţie să mă uit sau de prin viralele primite pe messenger.

Sunt fix acele chestii care te fac să te întrebi: oare există Dumnezeu? Este ca şi cum ai avea un pet şi, pentru a-şi arăta dragostea faţă de tine îl chinui, îl torturezi, îl omori.

(Mai mult…)