Am văzut de curând un episod din Nip Tuck. Chiar dacă nu ştii despre ce e vorba în film, îţi captează atenţia o chestie cel puţin ciudată: mama unui nou născut cu un handicap fizic din naştere (Ectrodactyly) se opunea unei operaţii pentru corectarea acestui defect. Problema adevărată abia acum începe, iar acest exemplu a fost doar introductiv.

Mulţi părinţi refuză să facă astfel de intervenţii copiilor din diverse motive: nu vor să chinuie copilul, sau, cel mai grav: „noi îl iubim aşa cum este, pentru că este al nostru”. Este cel mai grav, deoarece aceşti părinţi refuză (sau acceptă foarte greu) o corectare chirurgicală ulterioară. Adevărul este că cele două motive se aseamănă mai mult decât pare, deoarece, de la o anumită vârstă (mai exact de când începe o viaţă socială - grădiniţa) încep să apară diverse glume pe seama defectelor fizice.

Chiar dacă nu este vorba de o intervenţie chirurgicală, în aceeaşi categorie intră şi copii „oversized”. Cei obezi. Cărora, părinţii, în semn de recunoştinţă pentru merite deosebite (a luat bulină roşie, a ascultat-o pe bunica, etc.) sunt îndopaţi cu juck food. McDonalds, pentru necunoscători. Astfel, în locul unei diete sănătoase, se alege calea cea mai simplă, de cele mai multe ori ignorându-se diverse riscuri.

Mergând mai departe, înaintând în vârstă, copilul trebuie să urmeze liceul ce îl vor părinţii, dar şi facultatea. Deoarece copilul trebuie să se facă fix ce vrea mama şi/sau tata, neţinându-se seama de aspiraţiile copilului. De ce îşi doreşte acel copil de la viaţa. Mama îmi scoate mereu ochii că nu m-am făcut doctor, deoarece, când eram mic (4-5 ani) am stat cam un an prin spitale şi, de fiecare dată când îmi vedeam doctoriţa îi spuneam că vreau să mă fac doctor. Am crescut, mi-am dat seama că medicina nu e pentru mine fix când am văzut sânge ce nu e al meu şi am trecut mai departe. Desigur, mama nu mă va ierta niciodată pentru faptul că nu m-am făcut doctor ci am avut proasta inspiraţie să fac ce-mi place…

Sunt convins că toţi părinţii vor binele pentru copiii lor. Sau cel puţin binele din punctul lor de vedere. Dragi părinţi, binele este ceva relativ… Dacă vouă vi se pare un lucru bun, nu înseamnă neapărat că este bun. Copilul nu are alt exemplu în afara voastră, de-asta acei şapte ani de acasă sunt foarte importanţi. Oricât de ocupat ai fi, o dădacă nu-ţi poate ţine locul, iar, după ce creşte, vei afla că ai un copil infractor, drogat, alcoolist, etc…

Eşti sigur că ce vrei pentru copilul tău este şi ceea ce vrea el? Sau eşti egoist şi te gândeşti doar la tine?

Ideea acestei însemnări mi-a venit după ce am citit un post scris de Tudor Mateescu despre metode de tortura din Evul Mediu, dar şi din ce văd pe la TV când am proasta inspiraţie să mă uit sau de prin viralele primite pe messenger.

Sunt fix acele chestii care te fac să te întrebi: oare există Dumnezeu? Este ca şi cum ai avea un pet şi, pentru a-şi arăta dragostea faţă de tine îl chinui, îl torturezi, îl omori.

(Mai mult…)

Că tot zicea un amic că risc să fiu călcat de diverse mărci de maşini tatuate cu diverse firme şi culori (roşu, portocaliu, etc), m-am hotărât să mai scriu câte ceva despre mogulul RDS & RCS. Că tot nu am mai scris nimic despre ei de ceva vreme şi despre cum îşi tratează RDS & RCS angajaţii, am mai aflat câte ceva. Mi-a şoptit o păsărică cum că cei ce au mai rămas sunt munciţi ca sclavii. Astfel, ignorând faptul că se dau demisii în stânga şi în dreapta (adică le pleacă angajaţii), mai marii corporaţiei ce nu au suficienţi bani să îşi termine infrastructura 3G, alocă un om pentru mai multe task-uri. Sau, în altă ordine de idei, mai multe task-uri unui singur om, unde ar fi trebuit să fie doi-trei, poate chiar mai mulţi.

Iar bonus, cablatorii (da, ăia de îi înjurăm toţi că nu vin să ne conecteze mai repede la net ) dacă nu se duc să monteze cabluri unde le zic şefii (dacă din Constanţa sunt trimişi în Bucureşti, aceştia nu trebuie să comenteze) sunt daţi afară. E normal să faci ce-ţi spune şeful, dar când te trimite la dracu-n praznic, parcă îţi vine să îţi bagi picioarele…

E foarte probabil ca acesta să fie ultimul meu post. Despre RDS & RCS. Cu puţin noroc, ne mutăm atenţia şi pe alte firme din Constanţa ce-şi tratează clienţii şi/sau angajaţii aiurea. Şi nu, nu am de gând să scriu despre McDonalds sau alte chestii de genul, deoarece consider că mi-am ales prietenii / cunoscuţii în aşa fel încât au un coeficient de inteligenţă şi o experienţă profesională ce îi încadrează mult mai sus.

Ne vom auzi curând

Eşti abonat Vodafone? Sau Orange, Cosmote sau ce operatori mai sunt în Ro? Dacă în fiecare lună ţi s-ar opri, fără să-ţi dai seama 50 cenţi, probabil nu ai spune nimic şi ai gândi: „wtf?! Nu înseamnă nimic banii ăştia!”. Ok, pentru o singură persoană nu înseamnă nimic. Dar la câteva milioane de abonaţi oare înseamnă ceva?

Dacă Vodafone şi-a tras între 0.50 şi 1.50$ (sau chiar mai mult) la fiecare abonat cu ocazia trecerii de la USD la EUR (e cam greu de rezistat tentaţiei, nu?), cam ce profit a avut Vodafone această lună?

Desigur, de vină e doar imaginaţia mea, mereu pusă pe înşelătorii şi farse. Sunt convins că toţi operatorii de telefonie mobilă sunt curaţi ca lacrima….

Sunt freelancer. De azi. Gata, nu am mai suportat regimul Nu îmi voi plânge de milă, pentru că nu am de ce. Iar dacă te îngrijorează soarta mea…. Nu te pre-o-cu-pa!

Sunt multe lucruri ce ar fi trebuit spuse la timp, sunt şi mai multe lucruri ce ar fi trebuit făcute la timp, dar, dacă nu ai cu cine, nu ai ce face… Cu toate că plănuiam demult o plecare de la Logiteck Media (în prezent firma nu (Mai mult…)