E aproape 3AM şi n-am somn. Şi cum stau eu fără somn ascultând liniştea imaginară, aud că s-a deschis sezonul. Nu, nu îmi spun piticii chestia asta. Pur şi simplu aud. Hai să-ţi spun şi cum.
Eu locuiesc destul de aproape de Şoseaua Mangaliei. Cei ce sunt din Constanţa cunosc cu siguranţă şoseaua, iar pentru cei ce nu sunt, le voi explica. Şos. Mangaliei este o stradă destul de lată (dar care n-a fost suficient de cuminte să fie denumită bulevard) care duce, aşa cum îi spune numele, spre… Mangalia. Eh, dar strada asta, pe o porţiune de câţiva Km, este dreaptă.
Revenind la ascultatul liniştii… Cum stăteam eu tolănit într-o poziţie taaaare ciudată, aud motoare turate. Da’ turate! Cred că încă puţin şi începeau să sară pistoanele din bietele motoare. Iniţial s-au auzit pe loc, dar la scurt timp au început să se audă în viteză. Şi de „mocciclete” şi de maşini cu prea mulţi cai putere pentru un utilizator obişnuit.
Şi mă gândeam că s-a deschis sezonul de donat organe… Nicio problemă, stăm cu ochiu’ pe forumul comunităţii ce se împuţinează pe zi ce trece să fim la curent cu noutăţile în domeniu. Şi să mai vedem cum sunt înjuraţi nesimţiţii de conservari…
Vorbeam cu Miodrag acum câteva minute despre cărţi. Clasice (pe hârtie) şi în format electronic (PDF).
El îmi spune: o carte pe hârtie nu se compară. E alta senzaţia când ţii cartea în mână, o răfoieşti, etc.
Eu spun că o carte în format electronic (PDF) are mai multe avantaje (în ordine absolut aleatoare)
Protejăm natura. Pentru o carte se taie nu ştiu câţi copaci. Desigur, chiar dacă nu cumpăr cartea respectivă, ea este deja tipărită, nu? Da, dar ia gândeşte-te ce se întâmplă când se epuizează stocul? Se mai taie un pâlc de copaci, se mai tipăreşte un lot de cărţi…
Când o cumperi, o poţi citi în secunda doi. Este vorba de cumpărăturile online, desigur, deoarece în librăriile din România nu găseşti multe titluri interesante -> le iei de pe net. Dacă vei cumpăra o carte de pe Amazon, de ex. o vei citi în cel mai bun caz peste două săptămâni până îţi vine transportul. În schimb, un PDF îl achiţi şi îl citeşti imediat.
Dacă ai apucături nomade. Adică dacă te muţi des, va fi un adevărat chin să cari şi sacii de maculatură. Un PDF ocupă câţiva MB, stă într-un colţişor al hardului şi nu îţi face probleme de transport
O PDF este mai ieftin. De cele mai multe ori este cu 30-50% mai ieftină.
Într-un PDF poţi căuta. Este un aspect destul de important, mai ales pentru uituci
Un PDF va arăta la fel şi peste 2 ani şi 100 de răsfoiri.
Nu trebuie neapărat să cumperi cartea
Într-un PDF se pot pune semne de carte (bookmarks), se pot face adnotări şamd.
Dezavantajele PDF (insignifiante sau nu):
Eşti dependent de electricitate. Fie de Enel, fie de bateria laptopului. Dacă se supără oricare dintre ele, se închide biblioteca.
Nu poţi să-ţi iei PDF-ul să te duci în camera unde intră doar o persoană. Iar acolo se ştie că ai cel mai mare spor la citit şi la inspiraţie (asta e cel mai important dezavantaj )
Cititul de pe monitor (fie el şi LCD) este mai obositor decât cel de pe hârtie.
Nicuşor Constantinescu face keyword spam în următorul video:
Eu n-am auzit niciodată de atâtea (cinci) ori într-o perioadă atât de scurtă cuvintele „mediul rural” Initial am crezut că este un colaj video cu secvenţe adunate şi puse la mişto. Ei bine… Nu-i aşa. După ce auzi de atâtea ori de începi să crezi că începe să le sară CD-ul piticilor din capul tău, vine şi finalul apoteotic:
Votează Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa
Constantinescu Nicuşor-Daniel
După umila mea părere, din trei nume ce le deţine, le putea amesteca în aşa fel încât să nu sune la fel două cuvinte consecutive. Pe lângă asta, raportându-ne la dimensiuni, numele de Nicuşor este hilar
Marius Pricopie încearcă să apară cu un spot cu efecte sonore şi de imagine cel puţin ciudate (şi aş putea să spun că şi inutile):
Prima dată când l-am văzut am făcut o faţă de genul După care am bufnit în râs.
Continuăm cu prietenul „blogărilor”, membru al comunităţii bloggerilor (uh… de când există aşa ceva? ), Victor Manea. Sau elefantul, cum îi place să i se spună.
Tot dl. Manea are un site un pic cam… jenant, vizibil făcut cu câteva luni înainte de campanie, PENTRU campanie. Nu comentez pentru că iar primesc un soi de ameninţări de la aplaudacii dânsului…
Din păcate nu găsesc filme şi cu Mazăre şi nici nu am auzit de restul de candidaţi (asta să nu spună careva că am ceva cu vreun anume candidat; îmi place politica doar ca amuzament).
Dar hai să-ţi spun de ce va ieşi tot Mazăre primar:
înainte de a fi ales primar, Mazăre s-a apucat să văruiască un bloc, mai să schimbe un bec, mai să dea un litru de ulei la bătrâni. Actualii candidaţi doar PROMIT.
înainte de campanie, s-a apucat să-şi facă un fel de brand awarnes, astfel încât 75% din Constanţa îl cunoştea şi chiar îl simpatiza
după ce a fost ales, pe lângă ce băga în buzunar, actualul primar nu a renunţat la obiceiurile precedente: a continuat cu văruitul unor blocuri (din zone strategice), cu iluminatul public (timp de 17 ani eu am avut un singur stâlp de iluminat în tot cartierul care mergea din an în Paşte; acum am vreo 2 doar în faţa blocului). De asemenea a continuat cu darurile pentru pensionari.
Promisiunile că va fi mai bine sau că vom avea net gratuit sunt de prisos. Deja nu mai pune nimeni botu’ la gogoşi electorale. Pensionarilor pur şi simplu nu le pasă că Mazăre a furat de a rupt sau că noi, constănţenii vom plăti 50 ani datoriile adunate în cei opt ani. Pensionarilor în schimb le pasă că Mazăre le dă o sticlă de ulei. Pentru că în momentul când ai 500 lei din care trebuie să trăieşti o lună, plătind întreţinere şi medicamente, vei vedea ce mult poate însemna o sticlă de ulei şi un pui (care probabil îi va ajunge o lună). Domnii candidaţi nu văd asta, nu înţeleg „potenţialul” electoral al bătrânilor, ei axându-se pe tineri şi promisiunile făcute acestora.
Îl vezi pe Mazăre că dă un litru de ulei şi un pui? Dă-le şi tu DOI litri de ulei, şi DOI pui. În timpul ăsta începi să-i vrăjeşti şi pe tineri cu promisiuni iar dacă vei ajunge unde ţinteşti nu te aşeza liniştit în fotoliu pentru următorii trei ani jumate. Campaniile electorale ar trebui începute cu mult timp înainte, dar nu oficial. Cum am primit acum juma’ de an un pliant care nu spunea nimic, se putea face altceva. Eu decid viitorul? My ass!
Pe mine nici nu mă avantajează nici nu mă dezavantajează un anume primar. Chiar nu îmi pasă cine va ieşi (de fapt nici nu mă voi duce la vot) pentru că ştiu că oricine ar fi va fura ce a mai rămas.
Lipsesc campaniile publicitare adevărate. Pentru că o campanie electorală este fix ca o campanie publicitară, încearcă să te convingă că acel produs (în cazul nostru candidat) este potrivit pentru nevoile tale. Iar lupta Mazăre vs. Restul se aseamănă foarte mult cu reclamele la produsele consacrate vs produsele noi pe piaţă.
Vrei să câştigi? Oferă mostre, fă un mic preview la capcităţile tale de conducere! Sau ţi-ar fi frică să investeşti inutil într-o campanie ce n-o vei căştiga? Nu-i problemă, îţi faci brand awarness pentru următoarea campanie… Dar deh, unde nu-i cap, vai de candidaţi
Tocmai ascultam la radio că modul de admitere la liceu se va schimba. Iar. Adică într-un final si-au dat seama că loteria diplomelor nu e chiar eficientă. În zece ani s-a schimbat modul de admitere de vreo 3-4 ori (poate chiar mai mult), deoarece au ajuns mai marii din minister la concluzia că varianta „eşti bun, intri la ce liceu vrei” nu este cea mai fericită, aşa că au început repartizări computerizate şi alte căcaturi d-astea.
Pe vremea mea (asta mă face cam bătrân, nu?), unul dintre cele mai bune licee din Constanţa era Mircea cel Bătrân. Vroiai să ajungi la liceul ăla? Învăţai ca maniacul, dădeai examen de admitere la 2-3 materii şi erai acolo. Dacă supravieţuiai sau nu, ţinea doar de tine, elevul.
Acum, dai examen de capacitate. Se adună media din şcoala generală. Şi te repartizează o glumă de calculici (cu Windows piratat ). Nu contează că tu vrei să ajungi la mate-info şi în generală erai praf la română şi biologie, pentru că deja îţi ia altu’ locul. Care fie a tocit de a rupt în toată şcoala, fie mămica ştie cu cine să se f*tă
Mi se pare mie sau învăţământul românesc, atât de lăudat în alte ţări, chiar încurajează mediocritatea? Dacă un elev este atras de matematică, de exemplu, el trebuie să înveţe şi restul materiei (chiar dacă nu îi va fi prea mult de folos). Altfel nu îi mai ia taică-su bicicletă, nu-l mai duce maică-sa la McDonalds iar bunica nu-i mai dă bani de şaorma ( ).
Eu cred că se va mai schimba de câteva ori modul de admitere în următorii ani. Şi programa cică va suferi ceva schimbări. Poate vor începe să îi înveţe pe copii şi chestii utile într-un mod plăcut, care să-i atragă. În caz contrar, vom afla de ce trebuie să plătim pensie privată: pentru că generaţiile următoare se apropie de personajele din Idiocracy. Iar asta nu e bine…
În tinereţile mele am fost un fan al câtorva trupe de hip-hop din România. Într-o ordine aleatorie, aş putea aminti BUG, La Familia, Il-Egal, RACLA, Paraziţii, etc. Ce este amuzant este că toţi în versuri se laudă că ei nu uită de unde au plecat, că fraţii sunt fraţi, orice s-ar întâmpla, bla bla bla. Exact ca maneliştii, cum bine mi se şopteşte în cap de către un pitic ce încă n-a adormit. Ce este mai amuzant este altceva: ei se laudă chestiile astea ÎNAINTE ca ele să se întâmple.
Cum au început să se învârtă bani mai serioşi în industria asta, adică după 2000 (să fim serioşi, în 97-99 abia le ajungea de-un Cico după ce plăteau toate datoriile), deja treaba se împute: unii se droghează (Marijuana, Sişu, unul de la Ilegal, etc), alţii se ceartă pentru bani (La Familia cu BUG), etc.
Fac pariu că în cazul în care îi pui să asculte piesele mai vechi, toţi vor începe cu scuze:
- stai frate, eram mici, ne credeam mari, vroiam să avem succes;
- da mă, nu înţelegi tu, dar noi atunci eram ca fraţii. Care fraţi?! Eu cu frate-miu abia ne suportăm! Eu n-aş putea face echipă cu un asemenea om… Şi nu, interesul NU poartă fesul;
- ştii, ne-au păcălit la bani. Păi… Parcă spuneai că banii NU sunt importanţi!
Well? Uite d-asta m-am dat încet încet pe Metallica - în urmă cu vreo 5 ani ştiam maxim 5 piese de la ei, dar într-un moment de plictiseală cruntă am făcut rost de câteva albume mai vechi şi am devenit fan - Armin şi alte genuri ce nu instigă la manelizare. Dintre toţi, acum mai ascult Paraziţii cu plăcere, pentru că au un stil diferit de restul. În clipele de nostalgie, ascult şi restul, dar, din fericire, sunt destul de rare
(asta e cel mai important dezavantaj 
Initial am crezut că este un colaj video cu secvenţe adunate şi puse la mişto. Ei bine… Nu-i aşa. După ce auzi de atâtea ori de începi să crezi că începe să le sară CD-ul piticilor din capul tău, vine şi finalul apoteotic:
După care am bufnit în râs.
