Pietonii sunt idioți. Pe bune. Chiar dacă sunt un pieton convins (nu cred că îmi voi lua vreodată mașină), declar sus și tare că pietonii sunt idioți. Nu toți, dar majoritatea. Hai să exemplificăm…

Primul exemplu

Văzut de mine fix astăzi: o tanti (cu copilul de mână) dădea să traverseze strada. Desigur, prin loc nepermis. Fix peste drum de unde era tanti (adică unde era destinația traversării) era un nenea polițist. Care atunci când a văzut-o că a ajuns la mijlocul drumului, i-a zis să se întoarcă și să treacă pe la trecere (care era cam la vreo 50m distanță) sau îi va da amendă. Nu s-a întors, nici amendă n-a plătit.

Al doilea exemplu

Mi-a adus aminte tanti de mai sus: îi știți pe ăia care traversează până la mijlocul străzii (desigur, prin loc nepermis) și se opresc pe linia continuă până prind o „fereastră” pe sensul opus pentru a-și continua drumul? Ei bine, ei, ca și cei care traversează pe trecere fără să se uite în stânga-dreapta, au impresia că linia continuă/zebra sunt un fel de ziduri pentru mașini, nimeni neputând să le încalce. Ei bine, dragii mei, vă înșelați. Amarnic. Alea sunt doar niște „convenții”, dacă vreți. Un fel de „ai face bine să nu treci pe aici dacă ții la permisul tău”. Atât. Dar se pot întâmpla chestii de genul: nu ține frâna (pentru treceri), probleme cu direcția (pentru axul drumului), șofer neatent/băut etc, etc.

Dacă încă sunteți suficient de naivi să credeți că „șoferului îi ia carnetul”, mai gândiți-vă. Șoferul pierde carnetul. Sau nici măcar pe ăla dacă vă acroșează pe axul drumului. Voi vă pierdeți câteva zile/săptămâni în spital sau în ghips. Sau chiar viața. Chiar merită?

Eu cred că accidentele întâmplate pe trecerea de pietoni sunt din vina… pietonilor. Pentru că mi-e foarte greu de crezut că te uiți în stânga când începi să traversezi, după care te uiți în jos sau în față până ai ajuns pe trotuar. De două ori era să o pățesc pe trecere:

• Prima dată eram cu Despina pe trecere, semaforul pietonilor s-a făcut verde și am început să traversăm. Dacă nu mă uitam în stânga, cel mai probabil nu mai citeați nimic nici pe blogul meu, nici pe al Despinei: un Jeep a intrat pe roșu și venea cu viteză foarte mare. Ne-a „ratat” cam la juma’ de metru. Da, unii dintre voi se oftică, dar na…
• A doua oară s-a întâmplat cu vreo săptămână în urmă. Eram cu Andi pe trecere, cu strada relativ goală. Am observat la timp un Audi care venea cu o viteză FOARTE mare. Atât pentru zona în care ne aflam cât și pentru intervalul orar (16-17) și am putut să alerg. Iar oftică din partea unora? Suckers!

Chiar nu vreau să văd ce pățește șoferul care mă lovește pe trecerea de pietoni. Eventual vreau să văd cum e sancționat pentru neacordare de prioritate decât pentru accident pe trecerea de pietoni…

Al treilea (și ultimul) exemplu

S-a uitat cineva cum traversează pietonii? Nu știu cum e prin alte orașe, dar în Constanța, invariabil, la orice semafor pietonal se pun pietonii în linie, de fiecare parte a străzii. Adică așa cum se proceda la „Țară, țară, vrem ostași”. Când se face verde încep toți să „alerge” și se întâlnesc la mijlocul străzii. Și încep să se ciocnească, să se ferească, sau pur și simplu sa intre în cel din față. Este un spectacol ce merită urmărit, deoarece e foarte amuzant. Pentru că e greu al dracului să meargă doar pe jumătate din trecere.

E la fel ca la Carfur: aceeași ușă este și intrare și ieșire. Pune frate o ușă pentru INTRARE și o ușă pentru IEȘIRE, fiecare să se deschidă într-un SINGUR sens. Astfel nu se vor mai ciocni bizonii…

Dacă sunteţi consumatori de mass-media probabil că vă este deja cunoscut scandalul fraţilor Dolănescu care se bat pe averea mai decedatului lor tată. Ascultând eu o ştire de genul ăsta aud pe fundal una din melodiile ultracunoscute ale artistului: “casa bătrânească nu se vinde”.

Ce înseamnă de fapt expresia asta, “casa bătrânească” ?!? Eu când ma gândesc la expresia asta îmi vine în cap o casă construită cu foarte mult timp în urmă de către bunici, nu neapărat de către părinţi, nu un apartament primit cadou de la comunişti, de exemplu.

Şi nu, nu vreau să le vând casa alor mei…

Despre Jamie Oliver nu știam prea multe până de curând. Îl vedeam din când în când la TV-ul Despinei când mai „zappam” (și îmi dădeam seama că nu pierd mare lucru că nu am TV) și îl invidiam admiram cum reușește să combine diferite ingrediente (dar și vorbe) rezultând o mâncare ce nu pot decât să bănuiesc că e delicioasă.

În urmă cu câteva zile am făcut rost de Jamie’s Kitchen: un fel de reality show în care sus-numitul bucătar alege 15 tineri antibucătărie ce nu prea erau în stare să zică ce gust are o mâncare (cam ca mine, așa ) și îi instruiește suficient de bine, astfel încât, în aproape un an de „antrenamente” vor putea fi bucătari pe bune, într-un restaurant adevărat. Partea cea mai mișto este că… reușește!

După ce am văzut primul episod din Jamie’s Kitchen, părerea mea despre Jamie Oliver s-a schimbat de la „mda, știe să gătească, dar îi place să se dea mare” în „wow! tipul ăsta este grozav!”. Dar și părerea asta avea să se schimbe foarte curând…

Așa, și?

(Mai mult…)

Sunt singurul care se gândește că Spice Shop-urile au fost permise doar pentru a se comercializa substanțe toxice, pentru ca mai apoi să fie închise iar autoritățile să zică: „Uitați, vedeți? Noi am încercat să legalizăm, dar ele sunt toxice! Sunt câh pentru voi! Așa că e mai bine ca toate drogurile să fie ilegale!” ?

Nu? Nu sunt singurul? Bine.

Nu, nu am tras, nu trag și f. probabil nu voi trage nimic (nici în piept, nici pe nas). E treaba fiecăruia să facă ce vrea cu propriul corp (eu prefer să mi-l distrug mâncând junk food ). Dar mi se pare aiurea să ai alcoolul legal și iarba ilegală…

(Mai mult…)

Ieri, în maxi-taxi, mi-a fost dat să aud o discuție ușor incredibilă între două pițipoance. Se știe că toate pițipoancele de mall merg cu maxi taxi. Și că merg în grup. Și că vorbesc suficient de tare încât să le auzi chiar dacă vrei, chiar dacă nu vrei. Mai ales dacă nu vrei.

Și cum discutau ele de un oarecare cocalar pițiponc cu care tot vroia să iasă în oraș, a aflat fata că tipul face duș în fiecare zi. Și că nu iese din casă imediat după ce face baie. Ceea ce e de înțeles pentru cineva care ține câtuși de puțin la propria sănătate. Desigur, pițipoancele teleportate din iulie în februarie (de la 30+° la -10°C) îmbrăcate foarte sumar n-au cum să înțeleagă fițele astea.

În fine, tipa era revoltată de-a dreptul că ăla se spală zilnic.

Am rămas ușor… Hmmm… Wtf?! Mi-e teamă că în viitorul nu prea îndepărtat voi fi arătat cu degetul și voi auzi șoapte de genul „uite-l pe ăla, cică se spală pe mâini înainte de masă… ciudatule!”.

Și cu oarece legătură, în urmă cu câțiva ani, într-o vară, când m-am dus să plătesc întreținerea, un vecin – genul de om după care trebuie să aerisești liftul după ce-l folosește – avea de vreo 3 ori mai puțină apă consumată decât mine. Ei erau patru persoane, noi eram două. Și aveam de TREI ori mai multă apă consumată! Iar tipul întreabă foarte, foarte contrariat: „Dar de ce consumați atâta apă?”. Evident, răspunsul nu se putea lăsa așteptat prea mult: „Pentru că noi ne spălăm!”.