În tinereţile mele am fost un fan al câtorva trupe de hip-hop  din România. Într-o ordine aleatorie, aş putea aminti BUG, La Familia, Il-Egal, RACLA, Paraziţii, etc.  Ce este amuzant este că toţi în versuri se laudă că ei nu uită de unde au plecat, că fraţii sunt fraţi, orice s-ar întâmpla, bla bla bla. Exact ca maneliştii, cum bine mi se şopteşte în cap de către un pitic ce încă n-a adormit. Ce este mai amuzant este altceva: ei se laudă chestiile astea ÎNAINTE ca ele să se întâmple.

Cum au început să se învârtă bani mai serioşi în industria asta, adică după 2000 (să fim serioşi, în 97-99 abia le ajungea de-un Cico după ce plăteau toate datoriile), deja treaba se împute: unii se droghează (Marijuana, Sişu, unul de la Ilegal, etc), alţii se ceartă pentru bani (La Familia cu BUG), etc.

Fac pariu că în cazul în care îi pui să asculte piesele mai vechi, toţi vor începe cu scuze:

- stai frate, eram mici, ne credeam mari, vroiam să avem succes;

- da mă, nu înţelegi tu, dar noi atunci eram ca fraţii. Care fraţi?! Eu cu frate-miu abia ne suportăm! Eu n-aş putea face echipă cu un asemenea om… Şi nu, interesul NU poartă fesul;

- ştii, ne-au păcălit la bani. Păi… Parcă spuneai că banii NU sunt importanţi!

Well? Uite d-asta m-am dat încet încet pe Metallica - în urmă cu vreo 5 ani ştiam maxim 5 piese de la ei, dar într-un moment de plictiseală cruntă am făcut rost de câteva albume mai vechi şi am devenit fan - Armin şi alte genuri ce nu instigă la manelizare. Dintre toţi, acum mai ascult Paraziţii cu plăcere, pentru că au un stil diferit de restul. În clipele de nostalgie, ascult şi restul, dar, din fericire, sunt destul de rare

Citeste mai departe

M-am hotărât eu să fac o categorie separată pentru muzică în care voi trânti câteva piese, în funcţie de starea în care mă aflu. Relax, blogul meu nu va deveni unul de muzică (se va întâmpla o dată la câteva zile să postez muzică)

În această seară, mă delectez cu AC DC deoarece am obiceiul (prost) să ascult o zi întreagă o singură trupă/artist.

Aşadar:

Back in black:

Citeste mai departe

Via.

Fără alte comentarii

Aici sunt drifturile:

Urmează o amintire de acum vreo cinci poate chiar şase ani, de pe vremea când lucram în service…

Ştiu că era un frig crunt de îţi îngheţau oasele, patronul service-ului nu te lăsa să te încălzeşti lângă calorifer (că deh, aşteaptă clientul…) iar cheile rămâneau lipite de mână (nu sunt bancuri… când e foarte frig şi e şi puţină zăpadă, cheile chiar se lipesc de piele!). Şi cum era foarte frig, şi cum eram şi cel mai mic, a căzut beleaua pe capul meu să mă duc să schimb un alternator la un cap-tractor Volvo (adică ceva în genul celui din filmul de mai sus, doar că era Volvo). În port. La marginea portului. Unde intră vântul în oraş…

A fost una dintre cele mai terifiante experienţe prin care am trecut, deoarece am rupt două tubulare de 19 iar la a treia (care era ultima şi a clientului) trăgeam cu grijă. Asta pe un frig crâncen ce a făcut cheile să devină casante iar banda izolatoare să nu funcţioneze (adezivul nu prea îşi mai făcea simţită prezenţa). După vreo două ore de chin şi groază, reuşisem imposibilul: transplantul de alternatoare era terminat. Evident, am avut o a doua problemă ce mă adusese la capătul răbdării: motorul mastodontului nu mai pornea deoarece bateriile erau descărcate (pentru cine nu ştie, alternatorul se ocupă cu încărcatul bateriilor; acesta era defect -> baterii goale). Caută cabluri în port. Am găsit cabluri, am găsit şi un alt camion dar… oricât de apropiate erau maşinile, cablurile erau prea scurte.

Am unit cele două cabluri făcând unul singur, dar mai lung pentru (+) bateriei şi am pus un levier între două roţi ale celor două maşini pentru a alimenta şi cu (-). După încă vreo 5 minute de aşteptat să se încarce cât de cât bateriile, a pornit. Pun aparatul de măsură pe borne… Stupoare: ALTERNATORUL NU FUNCŢIONA. Acela a fost unul din momentele când mă bucuram foarte tare că nu fumez, deoarece cred că aş fi aprins un pachet dintr-o dată. După o scurtă verficare de rutină, mi-am dat seama că uitasem să conectez o mufă (ups ) iar totul a început să funcţioneze ca prin minune.

După toată treaba asta, nenea şoferul s-a apucat să presteze prin port la fel ca tipul din filmul de mai sus, făcând drift-uri prin dană (era destul de liber). Dacă în film ţi se pare că e ciudat să vezi ditamai animalul făcând drift, îţi garantez că live este mult mai impresionant (dovada e că n-am uitat şi nici nu cred că voi uita vreodată) şi chiar îţi doresc să vezi aşa ceva (desigur, fără să trebuiască să lucrezi la un asemenea monstru).

O fi veche, n-o fi veche, nu ştiu. Ştiu doar că am râs cu lacrimi la chestia asta:

via. Totodată, îţi recomand să citeşti adevărurile misogine de pe acel blog. Cu siguranţă îţi vor lumina ziua