Și nu numai, o variantă de Naveen Andrews (Sayid Jarrah) ușor diferită de cea cu care suntem obișnuiți, aceea de torționar ajuns pe o insulă dubioasă cu care încă nu știm exact ce și cum :

Din Bride & Prejudice. Via Visurat.

După cum probabil știi, sunt obsedat de LOST. Eh, și azi mi-am dat seama că ȘTIU cum arată ultima scenă din acest serial.

Dacă vrei să vezi, fă un click aici (MAJOR spoiler!)

Gata, l-am văzut și eu. Cred că a fost filmul cel mai „căutat” la CityPlex în Constanța, deoarece am găsit cu greu locuri libere. Am fost cu Despina, un amic și prietena lui, aseară, așteptându-mă să fiu ușor dezamăgit de film (în ciuda aglomerației).

Despre film (spoilere)

• Soarele nu mai e de gașcă și începe să se joace de-a cuptorul cu microunde. Și ne coace.
• În primele ~50 minute nu se întâmplă nimic interesant. Vedem un tip despre care Despina zice că e antipatic (John Cusack) divorțat, cu fosta nevastă cuplată cu un chirurg estetician, ce-și vede copiii din an în Paște. Și de care mai și uită.
• Efecte la greu.
• Chinezii se apucă să facă bărci mari în care să se urce specimene reprezentative ale speciei umane (șeici și alți bogătani, experți în supraviețuire și esențiali în perpetuarea speciei). Era absolut logic ca atunci când se sparge Terra și începe să i se vadă măruntaiele că toată planeta va fi inundată, nu?
• Efecte la greu.
• Chinezii termină bărcile. Uriașe. Dar ale căror motoare nu pornesc dacă au … portbagajul deschis. Ce vrei? Treabă chinezească…
• Efecte la greu.
• Totul se termină cu bine, rămân câteva zeci de mii de supraviețuitori, au reușit să salveze Mona Lisa iar Africa este cel mai înalt continent. Yuppy!

John Cusack era să moară de vreo două ori. De fiecare dată am văzut-o pe Despina cum a tresărit de bucurie

Overall filmul a fost ok. Nu e un „must see”, dar e ok. Concluzia trasă după vizionarea filmului? Dacă vreodată va fi nevoie să construim yacht-uri gigant, sub nicio formă nu trebuiesc făcute de chinezi!

George Carlin:

Enjoy!

Via.

Asta aşa, că tot iese albumul BUG mâine… Dar nu e vorba de maşini d’alea de stradă ci d’alea de birou. Unii le mai numesc PC-uri, deşi este un nume puţin nepotrivit pentru puterea ce se ascunde sub carcasă.

Orice posesor de PC-uri indiferent că îşi foloseşte bestia decât pentru winamp şi messenger, se joaca ultimile jocuri apărute la detalii şi rezoluţie maximă sau face randări 3d este obsedat de viteză. Toată lumea ştie că cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Din fericire, majoritatea componentelor unui calculator (fie server, fie workstation) au evoluat suficient de mult pentru a-i putea satisface pe cei mai pretenţioşi utilizatori. Din nefericire însă, una din componentele de bază ale unui PC opreşte incredibil de mult din performanţele acestuia. Hard disk-ul.

Au apărut memorii RAM cu rate de transfer de ordinul a zecilor de GB. Au apărut plăci video care mai de care mai rapide. Au apărut procesoare de 3-4 GHz (fără overclock!). Plăci de bază cu tot felul de optimizări. Cu toate astea, datorită axării pe o anumită tehnologie (veche de vreo 20-30 ani, poate chiar mai mult), s-a cam bătut pasul pe loc cu hdd-urile.

De curând (1-2 ani) însă a apărut o alternativă la hdd-urile clasice, la un preţ accesibil (dar de capacitate mult mai mică): SSD-urile. Am scris acest post după ce şi-a luat tizul meu un astfel de „disc”. Instant am avut o idee: cum s-ar mişca astfel de unităţi în RAID?

Din fericire pentru portofelul meu, s-au gândit şi alţii la asta. Uite ce a ieşit: (Mai mult…)