Sunt convins că vrei bani. Toată lumea îi vrea iar unii chiar au un scop în viaţă din a face bani. Să strângă cât mai mulţi bani, să-i bage în bancă, să facă dobânzi uriaşe pe care le bagă iar în bancă şi tot aşa până falimentează banca. Scopul meu este să cheltui banii! Şi vorbesc foarte serios! Îi consider destul de trişti pe ăia care muncesc strict pentru bani, fără pic de plăcere, fără niciun ţel (ok, am mulţi bani; şi acum?).

În fine, nu despre scopuri in viaţă vreau să-ţi zic. Ci despre bani. Pentru că primesc destul de des întrebări de genul „cum faci bani pe net?”, m-am gândit să scriu acest scurt articol.

Pentru a face bani pe net ai patru soluţii (una ilegală):

Te apuci de făcut carding/phishing şi pescuieşti numere de carduri. După care transferi bănuţii în contul tău şi gata, ai bani. Desigur, nu e şi cea mai recomandată soluţie…

Pentru a doua metodă ai nevoie de puțin timp și de câteva click-uri făcute. Te înscrii într-un sistem de genul *Bux, începi să-ți dai refferal în stânga și în dreapta și să faci click-uri pe reclame (în dreapta sus ai „view advertisements”).

A treia metodă implică puţin creier şi este strâns legată de cea de-a treia metodă. Ai o idee bună. Te apuci să o implementezi, iese un succes şi eşti cumpărat de vreun mogul (google, microsoft). Exemple sunt destule: youtube, gecad, interakt, flickr, hotmail, paypal, etc. Brusc primeşti câteva zeci/sute de milioane şi te-ai asigurat.

A patra metodă (de care este strâns legată anterioara) este una ce există de mult timp şi în offline. Chiar dacă nu ai avut tangenţe cu internetul ar trebui să fii familiar cu această metodă. Pentru că fără această metodă NU poţi face bani pe net. De fapt, nu poţi face bani deloc fără această metodă.

Pentru că această metodă e munca.

Fie că eşti freelancer sau că ai o firmă, sunt convins că ai fost pus – nu o dată – în situaţia în care clientul nu a plătit cât şi cum trebuie. Discuţii interminabile la telefon ce se terminau invariabil cu „mâine îţi virez toţi banii”,  „uite acum mă duc la bancă” sau pur şi simplu negocieri la sânge pentru că „lucrezi prea scump”, toate te fac să iubeşti tot mai mult negocierile.

Oricum ar fi, nişte băieţi deştepţi s-au gândit să transpună situaţiile din birou în viaţa reală. Adică şi-au imaginat cum ar fi să negociezi la sânge un dvd sau să ceri un demo pentru o tunsoare. Ce a ieşit? Uite-te mai jos:

Via.

Eu sunt client, ştiu mai bine!

Da, dar dacă ştii mai bine, de ce ai mai venit la mine şi nu ţi-ai făcut singur?

Cum procedezi cu astfel de clienţi? Mai ales dacă-şi dau arama pe faţă după ce ai făcut o bună parte din proiect?