Și iată că mini-vacanța mea la Iași e terminată și mă aflu în TGV-urile CFR. Cred că deținem record european (dacă nu mondial) de viteză. Mică. Am mai spus-o și o mai spun: 9 ore juma pentru 450km e cam mult. La fel și 5 ore pentru Ct-Buc.
Păreri și impresii despre a doua mea vizită la Iași:
- au maxi taxi. Avem și noi, dar ale lor opresc doar în stații;
- au cocălari în maxi taxi. Din fericire beat-box-urile anilor ‘80 nu mai sunt la modă. Din păcate, sunt telefoane cu MP3.
- dacă adunăm toate universitățile la un loc, populăm vreo patru cartiere constănțene. Cel puțin.
- au o pizza foarte bună la Mama mia (parcă) și o shaworma la fel de bună în Tudor;
- au o fântână mișto rău pe un perete din Mall-ul din Tudor;
- au un magazin și un restaurant cu nume rezonant : Cornelius
Când am plecat spre Iași, o vecină de compartiment a început să se închine și să se roage. Probabil la Dzeu. Mă mânca limba să-i spun că pentru a ajunge în siguranță, s-ar ruga mai bine de mecanic…
Lângă tipă, un gras. Da’ gras frate, că a intrat în compartiment într-o parte și ocupa două locuri. După ce a completat integrame vreo 30 min, a început să se uite la mine salivând. A coborât la Cernavodă, înainte ca foamea să-i sucească mințile…

Acum sunt iar pe drum, dar spre Constanța, unde gândurile mele date de insomnii în care eram curios de instrucțiunile de folosire ale gelului de duș se concretizează la un nivel inimaginabil. Iar asta deoarece îmi dau seama că nici săpunurile nu au instrucțiuni de folosire…
În Iași s-a urcat un moldovean desprins din bancurile cu moldoveni ce nu avea bilet, dar se mândrea cum sparge semințe și că mai bine dă la nas mai puțin. Țeapă. Nașu’ l-a dat jos la prima stație
Deja mă dor degetele de cât am scris (nu e foarte comodă o tastatură de telefon), dar dacă îmi aduc aminte de alte chestii și am semnal, mai scriu.
Btw, asta e însemnarea nr. 500

În urmă cu vreo trei săptămâni mi-am instalat minunăția de la Microsoft, pe numele ei Vista. Este original, key pe bune, update-uri la zi, SP1 instalat (în doar o oră juma’), 2gb RAM, un procesor la 2Ghz și multe hdd-uri pe SATA. Nota 4 din 6. Ceea ce înseamnă că ar trebui să meargă decent. Teoretic.

Am trecut peste problemele cu scroll destul de ușor,  iar celelalte probleme mi se par o nimica toată comparativ cu hdd-ul ce cârâie în continuu (și nu că ar fi defect ci că este utilizat la maxim). De-a lungul timpului, la diverși clienți am observat că au o plăcere greu de descris în a-și face multe partiții. Eu nu îmi fac partiții, eu îmi pun hdd. Astfel încât, în loc de patru partiții, am patru surse de zgomot. Pe un hard am windows instalat, pe un altul este pagefile (setat corespunzător, cum zice la carte), pe un altul swap-ul de la photoshop (sau cum s-o numi) iar pe altul este ce lucrez. Din când în când fac miror de pe ultimul hdd pe celelalte (siguranță înainte de toate, nu? ). Teoretic, o asemenea configurație ar trebui să dea un boost de viteză. Teoretic, deoarece practic….

Practic, Vista îmi macină platanele de la hdd-ul pe care e instalat. Știu asta deoarece ăla e singurul hdd care face zgomot la scriere/citire. Nu hdd-ul cu pagefile, nu altul. Nu știu cum să văd ce proces îmi folosește hdd-ul deoarece performance meter-ul din Vista îmi arată că cel mai folosit fișier este… pagefile.sys (care așa cum am zis mai sus, e pe un alt hdd). Nu exclud nici posibilitatea ca eu să nu știu să folosesc respectivul tool… Index service este disabled.

Rezumat:

După trei săptămâni de uz intens, Vista mi-a lăsat fix aceeași părere ce mi-a lăsat-o de când era în beta: Că este un soft în stadiul beta care arată bine și… Cam atât. Este un fel de Linux cu XGL/Compiz sau mai știu ce interfață super tare ce nu poate face nimic altceva.

Azi, după ce mi-a cerut un restart, la pornire nu a vrut să-mi mai găsească placa de rețea. Last known good config și s-au dus dracu muuulte setări făcute între timp. Asta e viața..

Sort of news:

Ieri a apărut minunatul și mult-așteptatul IE8. Au scris o grămadă despre el. Eu nu le urez decât să acapareze fix targetul lui IE3…. Să nu avem prea mult de-a face cu el

În mod normal, oricine ar crede că sunt oamenii. Parțial adevărat, deoarece oamenii au o sub-specie: cei care sunt oameni doar pentru că sunt bipezi, omnivori și seamănă foarte mult cu cei din jurul lor. Nu prin gesturi, nu prin fapte. Doar prin aspect.

Unii se consideră cul dacă ies din casă îmbrăcați într-un fel ciudat. Alții, dacă își taie venele. Nu am nimic cu ei, nu ma deranjează. Dar, din păcate, mai sunt și cei ce se cred cul dacă torturează. Fie alți oameni, fie animale. Pe aceștia din urmă i-aș arunca într-un paper shredder (nu știu cum s-ar traduce) supradimensionat, fix pentru ei. De ce? Urmărește următorul film.

(Mai mult…)

Ascultam ieri la emisiunea lui Robert Turcescu pe Europa FM discuții pe un subiect foooarte interesant. Cel puțin mie așa mi se pare.

De multe ori m-am întrebat ce voi face în momentul în care mă voi căsători, unde voi locui. Cu ai mei, cu ai lui sau cu chirie. Cu un pic de noroc poate voi avea casa mea. Dar asta e o altă problemă. Cum ziceam, ascultam emisiunea ce  avea următoarea temă- “E bine sau nu e bine să locuiești cu socri?” Părerile erau împărțite… de la “Ce fain e să locuiești cu socri, mă ajută, îmi cresc copiii, îmi gătesc!” până la “Soacră-mea mă terorizează, la propriu!”

De ceva vreme locuiesc singură, cu siguranță nu aș putea să mă mut în casa unor oameni pe care nu-i cunosc, să locuiesc cu ei sub același acoperiș. Nu aș putea să spun “mamă” și “tată” unor oameni care îmi sunt străini. Ei vor avea tot respectul meu, dar să nu aibă pretenția să-i strig “mamă” sau “tată”. Nu cred că mă voi considera copilul lor, mă gândesc că relațiile dintre mine și ei vor fi bazate pe respect, fără prea multe detalii despre viața mea. Bineînțeles că nu voi avea pretenția ca cel care îmi va fi soț (dacă se va găsi unul  ) să-i strige pe ai mei așa, nu am pretenția să îi iubească cum își iubește părinții. Consider că părinții sunt unici, ei te iubesc necondiționat, iar socri nu știu cât de necondiționat ar face-o. Poate greșesc, dar cunosc multe persoane care după căsătorie s-au mutat la părinții unuia dintre ei și nu s-a ajuns la un lucru tocmai bun cu toate că pretindeau că relațiile dintre ei sunt excelente.

Cred că respectul nu vine din modul cum îl numești pe om ci mai degrabă din felul în care te porți. Poți tu să-i spui soacrei, “mama” dacă atunci când ai ocazia o faci de kko sau îi spui ce-ți vine la gură. Uneori poate chiar îți vine să o strângi de gât pentru că se bagă în familia ta sau pentru îți critică deciziile pe care le iei. Ca să eviți situații de genul ăsta cel mai bine e să păstrezi distanța.

Așa gândesc acum și nu cred că-mi voi schimba părerea vreodată. Oricum, never say never!

Printre liniile de cod, cănile de ceai ne-negru (nu e bâlbă!) şi înjurăturile adresate către UPC, avem timp de Armin van Buuren .

(Mai mult…)