Într-un final am reușit să-mi iau și eu un stick de la RDS pentru net. A scris Sorin mai multe despre el, așa că eu voi scrie doar chestiile ce el le-a omis:

Speedtest.net:

Un test este făcut pe stick, celălalt pe fibre link. Te las să ghicești care cum e

Testat pe Vista, Win7 x64 și Mac OsX. Pe primele două merge fără nicio problemă. Pe Osx, pe sistemul ăla care „just works”, NU merge! Și asta din cauză că softul nu e configurat by default, cum este pe Windows. Prin urmare, îți cere un număr de telefon.

Și cum configurezi Join Air de la RDS pe MAC până la urmă?

În fereastra Join Air, din drop down-ul „Default Configuration” alegi „Edit Configuration”. Apoi, în fereastra deschisă faci un click pe „+” din dreapta jos și apeși „edit”. Absolut TOT lași default cu excepția „Description”, unde pui ce vrei tu (eu am pus RDS; Sugestiv, nu? ) iar la „Phone Number” pui *99#. Atât!

După treaba asta merge fără niciun fel de probleme.

Din varii motive, dacă ai Windows 7 ca host, după instalarea unei maşini virtuale în vmware vei observa cu stupoare că nu „ai internet” pe guest. Variile motive ar fi că cei de la vmware au zis că nu fac un driver (de reţea) pentru un produs beta

Soluţia cea mai simplă: internet connection sharing. Din Win7. Care se face în următorul fel (ca orice alt ICS):

Deschizi proprietăţile conexiunii active. Dacă ai RDS şi ai pppoe, deschizi proprietăţile pppoe. Te duci la ultimul tab (sharing) şi faci următoarele setări:

VMware instalează două adaptoare de reţea: vmnet1 (pentru conexiune bridge) şi vmnet8 (pentru conexiune NAT). Ai grijă ce conexiune alegi pentru că aceasta trebuie să corespundă cu setarea din guest os!

Apoi, în sistemul guest, setezi ip-uri statice (nu cred că mai merge dhcp). La dns pui ip-ul host (la mine este 193.168.137.1). Ai grijă la netmask şi la gateway şi… gata

Enjoy!

BTW, folosesc VMware server care este gratuit iar administrarea se face exclusiv prin interfaţă web.

Sunt convins că vrei bani. Toată lumea îi vrea iar unii chiar au un scop în viaţă din a face bani. Să strângă cât mai mulţi bani, să-i bage în bancă, să facă dobânzi uriaşe pe care le bagă iar în bancă şi tot aşa până falimentează banca. Scopul meu este să cheltui banii! Şi vorbesc foarte serios! Îi consider destul de trişti pe ăia care muncesc strict pentru bani, fără pic de plăcere, fără niciun ţel (ok, am mulţi bani; şi acum?).

În fine, nu despre scopuri in viaţă vreau să-ţi zic. Ci despre bani. Pentru că primesc destul de des întrebări de genul „cum faci bani pe net?”, m-am gândit să scriu acest scurt articol.

Pentru a face bani pe net ai patru soluţii (una ilegală):

Te apuci de făcut carding/phishing şi pescuieşti numere de carduri. După care transferi bănuţii în contul tău şi gata, ai bani. Desigur, nu e şi cea mai recomandată soluţie…

Pentru a doua metodă ai nevoie de puțin timp și de câteva click-uri făcute. Te înscrii într-un sistem de genul *Bux, începi să-ți dai refferal în stânga și în dreapta și să faci click-uri pe reclame (în dreapta sus ai „view advertisements”).

A treia metodă implică puţin creier şi este strâns legată de cea de-a treia metodă. Ai o idee bună. Te apuci să o implementezi, iese un succes şi eşti cumpărat de vreun mogul (google, microsoft). Exemple sunt destule: youtube, gecad, interakt, flickr, hotmail, paypal, etc. Brusc primeşti câteva zeci/sute de milioane şi te-ai asigurat.

A patra metodă (de care este strâns legată anterioara) este una ce există de mult timp şi în offline. Chiar dacă nu ai avut tangenţe cu internetul ar trebui să fii familiar cu această metodă. Pentru că fără această metodă NU poţi face bani pe net. De fapt, nu poţi face bani deloc fără această metodă.

Pentru că această metodă e munca.

Azi am făcut rost de cameră iar mâine voi filma cum se curăţă tastatura amintită în titlu.

Dacă totul o să iasă bine – adică tastatura va funcţiona – voi posta şi filmul cu instrucţiuni detaliate

Ai nevoie de:
- o şurubelniţă stea (phillips). Eu am folosit două, de dimensiuni diferite;
- o şurubelniţă dreaptă
- o faţă de pernă (pentru spălare)
- o maşină de spălat

În afară de toate efectele drăguţe de care este capabil, jQuery mai ştie şi alte lucruri mult mai importante şi utile. Printre acestea sunt funcţiile de manipulare a DOM-ului.

Prin manipularea DOM (Document Object Model) se poate modifica structura paginii parţial sau chiar în totalitate. Astfel, putem adăuga, şterge sau copia elemente în funcţie de necesităţi. Utilizare practică: AJAX, galerii de genul lightbox, drag&drop, etc. Pentru a demonstra cum funcţionează câteva din funcţiile de manipulare a DOM, am făcut un mic exemplu în care elementele sunt adăugate dinamic, după încărcarea paginii. Codul HTML iniţial este următorul:

<ul class="clearfix" id="manipulation"></ul>
<ul id="status"></ul>

Adăugăm în prima listă cinci elemente (a doua listă este un fel de consolă care – la click – ne arată câte elemente conţine prima listă):

1
2
3

for(i=0;i<5;i++){
	$(document.createElement('li')).appendTo($('#manipulation'));
}

Apoi, pentru fiecare LI adăugăm un span la mouseover şi îl ştergem la mouseout. Desigur, puteam să-l arătăm/ascundem, dar am vrut doar să arăt cam cum funcţionează manipularea. De asemenea, la click, se va injecta un alt LI imediat după elementul curent. Toate event-urile sunt live (voi explica un pic mai jos care e treaba cu ele) :

1
2
3
4
5
6
7

$('#manipulation').find('li:not(span)').live('click',function(e){
	$(document.createElement('li')).append('<a href="#">x</a>').hide().insertAfter($(this)).show(500)
}).live('mouseover', function(){
	$(this).append('<span>CLICK!</span>');
}).live('mouseout', function(){
	$(this).find('span').remove();
});

(Mai mult…)