Eu am renunțat complet la serviciile BT în favoarea celor de la ING. Taxă lunară mai mare, ce-i drept, dar mai puțină bătaie de cap. În plus, homebank-ul merge flawless. Din diverse motive (ce țin de salariu) Despina este nevoită să stea cu minunații ăștia de la BT.

Pentru cine nu știe, accesul la BT24 (aplicația lor de internet banking) se face pe baza unui certificat de securitate și se pupă doar cu Internet Explorer. Iar în versiunile mai noi de IE (7, 8) trebuie să faci nu știu ce setări pentru a putea instala certificatul sufletului. Ca bonus, se pot instala vreo 10 certificate, după care trebuie să… te duci la bancă, faci cerere, aștepți o săptămână, îți vine certificatul, reinstalezi certificatul și te bucuri de o aplicația BT24 cu actualizare la minim 24 ore.

Eh, așa a pățit și Despina: și-a epuizat numărul de certificate și s-a dus la bancă. A primit alt certificat, l-a instalat și… Pam pam! Parola nu mai mergea! Fugi iar la bancă. Ca să nu mai fie problema cu certificatul, a cerut resetarea parolei (cum crezi că se resetează? îți trimite UN PLIC, desigur!) și un nou certificat. O săptămână mai tâziu (adică azi) am mai făcut două drumuri. Unul la ING, să-mi deschid încă un cont (am atât de mulți bani încât nu mai intră într-un singur cont ) care a durat aproximativ cinci minute (cu zece minute mai puțin decât a durat să-mi închid contul la BT ) iar al doilea drum la BT. De unde trebuia să ridicăm două plicuri (unul cu parola, celălalt cu PIN-ul pentru certificatul minune).

Ne dă tanti un plic, Despina semnează și dă să plece. Stai fată, că mai trebuie un plic! Ah, da. Se întoarce la fătuca de la ghișeu și îi spune. Tipa face niște ochi mari, mari, mari și spune: „nu e nimic Dar stați să mai caut!”. Culmea, mai găsește un plic! Ne dă plicul și ajungem acasă….

Desfacem plicurile.

Primul plic: Parola Dvs este: *********

Al doilea plic: Parola Dvs este: *********

Într-un final merge cu una din parole. Yay! Schimbă parola și trimite mesaj celor de la BT pentru a-i trimite alt certificat Așteptăm răspuns acum.

Bonus

Deși mi-am făcut contul la ING cu vreo 3-4 luni în urmă, tanti de la bancă m-a recunoscut! Singurul lucru care l-aș avea de reproșat ar fi că doar la sediul unde am deschis contul se pot face operațiuni.

Pietonii sunt idioți. Pe bune. Chiar dacă sunt un pieton convins (nu cred că îmi voi lua vreodată mașină), declar sus și tare că pietonii sunt idioți. Nu toți, dar majoritatea. Hai să exemplificăm…

Primul exemplu

Văzut de mine fix astăzi: o tanti (cu copilul de mână) dădea să traverseze strada. Desigur, prin loc nepermis. Fix peste drum de unde era tanti (adică unde era destinația traversării) era un nenea polițist. Care atunci când a văzut-o că a ajuns la mijlocul drumului, i-a zis să se întoarcă și să treacă pe la trecere (care era cam la vreo 50m distanță) sau îi va da amendă. Nu s-a întors, nici amendă n-a plătit.

Al doilea exemplu

Mi-a adus aminte tanti de mai sus: îi știți pe ăia care traversează până la mijlocul străzii (desigur, prin loc nepermis) și se opresc pe linia continuă până prind o „fereastră” pe sensul opus pentru a-și continua drumul? Ei bine, ei, ca și cei care traversează pe trecere fără să se uite în stânga-dreapta, au impresia că linia continuă/zebra sunt un fel de ziduri pentru mașini, nimeni neputând să le încalce. Ei bine, dragii mei, vă înșelați. Amarnic. Alea sunt doar niște „convenții”, dacă vreți. Un fel de „ai face bine să nu treci pe aici dacă ții la permisul tău”. Atât. Dar se pot întâmpla chestii de genul: nu ține frâna (pentru treceri), probleme cu direcția (pentru axul drumului), șofer neatent/băut etc, etc.

Dacă încă sunteți suficient de naivi să credeți că „șoferului îi ia carnetul”, mai gândiți-vă. Șoferul pierde carnetul. Sau nici măcar pe ăla dacă vă acroșează pe axul drumului. Voi vă pierdeți câteva zile/săptămâni în spital sau în ghips. Sau chiar viața. Chiar merită?

Eu cred că accidentele întâmplate pe trecerea de pietoni sunt din vina… pietonilor. Pentru că mi-e foarte greu de crezut că te uiți în stânga când începi să traversezi, după care te uiți în jos sau în față până ai ajuns pe trotuar. De două ori era să o pățesc pe trecere:

• Prima dată eram cu Despina pe trecere, semaforul pietonilor s-a făcut verde și am început să traversăm. Dacă nu mă uitam în stânga, cel mai probabil nu mai citeați nimic nici pe blogul meu, nici pe al Despinei: un Jeep a intrat pe roșu și venea cu viteză foarte mare. Ne-a „ratat” cam la juma’ de metru. Da, unii dintre voi se oftică, dar na…
• A doua oară s-a întâmplat cu vreo săptămână în urmă. Eram cu Andi pe trecere, cu strada relativ goală. Am observat la timp un Audi care venea cu o viteză FOARTE mare. Atât pentru zona în care ne aflam cât și pentru intervalul orar (16-17) și am putut să alerg. Iar oftică din partea unora? Suckers!

Chiar nu vreau să văd ce pățește șoferul care mă lovește pe trecerea de pietoni. Eventual vreau să văd cum e sancționat pentru neacordare de prioritate decât pentru accident pe trecerea de pietoni…

Al treilea (și ultimul) exemplu

S-a uitat cineva cum traversează pietonii? Nu știu cum e prin alte orașe, dar în Constanța, invariabil, la orice semafor pietonal se pun pietonii în linie, de fiecare parte a străzii. Adică așa cum se proceda la „Țară, țară, vrem ostași”. Când se face verde încep toți să „alerge” și se întâlnesc la mijlocul străzii. Și încep să se ciocnească, să se ferească, sau pur și simplu sa intre în cel din față. Este un spectacol ce merită urmărit, deoarece e foarte amuzant. Pentru că e greu al dracului să meargă doar pe jumătate din trecere.

E la fel ca la Carfur: aceeași ușă este și intrare și ieșire. Pune frate o ușă pentru INTRARE și o ușă pentru IEȘIRE, fiecare să se deschidă într-un SINGUR sens. Astfel nu se vor mai ciocni bizonii…

După mai multe comentarii de aici (merită să citești să te amuzi un pic) m-am hotărât să șterg toate comentariile (de azi înainte) agramate. Da, ok, ești prea prost grăbit să scrii corect? Marș în altă parte.

La fel se va întâmpla și cu comentariile nesemnate (fără email/nume real).

Se supără cineva? Nu? Bun!

• Dacă ai spectacol la 9:30, ce căcat te urci pe scenă la 10:30? Sfert academic, alea-alea, tot nu iese o oră în plus!
• Parter și etaj. Parterul e pentru nefumători, etajul e pentru fumători. Dacă ești atât de dobitoc și știi că nu te poți abține o oră juma’ să fumezi Carpați, mută-te în gâtu’ mă-tii ori la etaj ori stai acasă, la mă-ta!
• Când ai date de contact în sidebar (email, id de Y!M și de Skype), cum poți crede că dacă îmi lași un comentariu în care îmi propui link exchange nu vei ajunge direct în spam?

Că tot îi place unui amic să scriu despre aventurile mele din maxi-taxi, iată că mai am două… hai să-i zicem întâmplări. Deși sunt nemulțumiri.

Eu nu înțeleg șoferii care pornesc aeroterma la maxim și fac 20°C+ în mașină când afară sunt -10°. E diferența mult prea mare de temperatură -> transpiri -> răcești. Vrei să le sporești confortul călătorilor? Te-ai gândit că este destul de probabil ca majoritatea (like.. 99.5%) din călători sunt echipați pentru cele -10°C, nu pentru cele 20°C făcute de tine? Nu? Ei bine, ai rămâne surprins!

Nu știu cum e în alte orașe, dar în Constanța se practică următoarea schemă din partea transportatorilor: cumpără microbuze de marfă după care le transformă (se pun geamuri, scaune și mici briz-briz-uri) și gata mașina de călători. Sunt convins că se întâmplă acest lucru din motive economice, fiind mult mai ieftină o astfel de conversie. Dar oare s-a gândit cineva că microbuzele nu sunt destinate transportului de pigmei? M-am urcat azi într-un astfel de microbuz cu Despina și am rămas surprins de distanța între scaune! Era atât de mică încât nici ea nu avea suficient loc încât să-i dea măcar senzația de comfort. Eu nu m-am putut așeza pe niciun scaun!

Întotdeauna mi-am imaginat cum se testează scaunele astea: se așează un nene îmbrăcat foarte lejer (probabil tricou), cu o înălțime sub medie (max 170cm) drepți. Nu altfel, DREPȚI! Dacă rămân 5cm între genunchii lui și scaunul din față, trece la următorul scaun. Este inadmisibil să existe persoane mai înalte sau îmbrăcate cu ceva mai gros decât un tricou!

Nu, sunt convins că nenea nu a fost un pitic de care au râs toți în școală…