De fiecare dată când cineva mă roagă să-l ajut şi îi spun că n-am timp aud invariabil aceaşi replică, de parcă toţi fac parte dintr-o conspiraţie împotriva mea:

Durează doar două minute….

(eventual foloseşte şi o privire virtuală gen Shrek Cat pentru o impresionare profundă)

Dacă ştii că durează doar două minute, înseamnă că ştii şi rezolvarea problemei tale, nu? Altfel nu poţi estima cât durează…

În ultimele trei zile am avut două layouturi de tăiat. Asta nu e rău, dar pe lângă faptul că am avut deadline-uri strânse (o zi pentru unul, două pentru celălalt), layout-urile erau pline de ce îmi place mie: umbre şi gradienţi. Una peste cealaltă, puse fix în ciuda mea. Eh, sunt mai tare decât ele, le-am aranjat cum trebuie

Cred că astea sunt blestemele lu’ Roackeru’

Sunt freelancer cu acte în regulă (de fapt, fără niciun fel de acte) de vreo juma’ de an, timp în care am lucrat doar de vreo două ori cu români. Şi asta nu că n-am vrut, ci doar pentru că românii au o mică reticienţă în a investi în web development, preferând viteza şi preţul bun (în locul vitezei şi al calităţii). Iar asta s-a văzut (pentru a nu ştiu câta oară) azi când am primit o replică destul de interesantă când i-am zis un preţ mai mult decât rezonabil - 100€ - având în vedere simplitatea lucrării:

e prea mult … cu 100 euro imi iau niste cursuri lynda mai degraba si invat sa fac vreo 10

Eu am învăţat CSS - chestiile de bază - în vreo două săptămâni. Apoi am început să asimilez tot mai multă informaţie, diverse hack-uri şi tehnici. De doi ani tot perfecţionez şi aflu ceva nou în fiecare zi, ceva ce mă face să exclam: „asta se putea face din css!” mirându-mă de simplitatea procedeului. Desigur, a fost o perioadă când făceam proiecte pe 50$ (cred că e cea mai mică sumă pentru care am tăiat un site), dar îmi place să cred că am lăsat în urmă asta şi că am făcut-o doar pentru a avea un start-up cât de mic.

O comparatie destul de evidentă:

- unei firme mari din internetul românesc i s-a părut cam mult 200€ pentru o integrare wordpress. Şi când spun mare… este chiar MARE, învârtind milioane de euro anual.

- unui client din Coreea i-am cerut 20$/oră şi a rămas surprins. I s-a părut foarte puţin.

Mai e nevoie de alte comentarii?

Emo mood ended

De fiecare dată când este vreo furtună mai serioasă îmi aduc aminte de o întâmplare petrecută în urmă cu vreo zece ani (poate chiar mai mult de atât) în vacanţa de vară, prin zona Olteniei. Ploaie torenţială de îţi venea să bagi toate plantele în casă, fulgere, tunete, tot tacâmul. Stăteam cu un văr (de gradul 2-3) şi cu bunicul meu în tindă admirând ploaia şi discutând despre nimicuri. Şi cum stăteam noi în tindă, se împiedică Sf. Ilie şi trânteşte un trăznet peste deal. S-a făcut lumină brusc (pentru o fracţiune de secundă), un sunet asurzitor, după care linişte. Am rămas nemişcat câteva secunde, după care am început să tremur tot şi să mă sufoc. A fost primul atac de panică. Al doilea a urmat câteva zile mai târziu când un nene a aruncat cu secera în mine dar despre care voi povesti cu altă ocazie….