Stiai ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune? Normal ca stiai, doar am cititori culti Ce nu stii insa este ca azi m-am urcat, pentru a nu stiu cata oara in trenul Constanta - Iasi. De ce ma tot duc la Iasi? Probabil stii deja. Daca imi esti prieten sau cunoscut. Daca nu, nu are prea mare importanta pentru tine

In fine, nu am de gand sa povesc despre motive ci despre aventurile si intamplarile petrecute azi. Nu doar pe drum ci toata ziua, incepand de dimineata..

Trezit, facut dusul de dimineata, vazut ultimul episod din LOST, injurat finalul si plecat la frizer. Unde constat cu stupoare ca singura frizerie din cartierul meu situat in centrul periferiei este in renovari… Damn, iar o sa mi se spuna Chewbaka (sau cum o cheama pe turbata maimuta)
Ma duc deprimat la farmacie sa-mi iau pastile. Nu, nu am ganduri… Doar dureri de cap. Pentru care mi-am luat Nurofen.
Nimic neobisnuit pana acum. Dar farmacista m-a intrebat…. Cat costa?
Dupa ce am lamurit-o ca e normal ca vanzatorul sa stie pretul, mi-a luat 88 mii (vechi) mi-a mai luat 2.000 (tot vechi) pentru punga. Personalizata, ce-i drept, cu o cruce verde si un sarpe incolacit pe un pahar…
Ajuns in gara si uimit de aglomeratia de pe peron (si iminenta taranime) mi-a scapat un “sa-mi bag p**a!”. Inca o injuratura cand am vazut ce loc am (13) si inca una cand trenul a garat : vagoane etajate.

In tren aglomerat. Atat de aglomerat incat unii mai aveau putin si se urcau pe tren (si as fi vazut operatiunea wire in direct ).
Am ramas surprins sa vad cati nu stiu sa citeasca, intrucat fie trageau de usile glisante fie le impingeau lateral cu o forta herculeana. Dar NU apasau butonul mare cu beculete pe care scria Automat.
Mai erau unii ce nu stiau sa citeasca. Aia care fumau chiar langa semnul de “fumaciosi, abtineti-va”.
Ziua nu s-a terminat. Nici drumul. Asa ca e destul de probabil sa mai scriu. Dar acum ma dor degetele. Scrisul pe telefon nu e foarte comod
Ne mai citim

Aici sunt drifturile:

Urmează o amintire de acum vreo cinci poate chiar şase ani, de pe vremea când lucram în service…

Ştiu că era un frig crunt de îţi îngheţau oasele, patronul service-ului nu te lăsa să te încălzeşti lângă calorifer (că deh, aşteaptă clientul…) iar cheile rămâneau lipite de mână (nu sunt bancuri… când e foarte frig şi e şi puţină zăpadă, cheile chiar se lipesc de piele!). Şi cum era foarte frig, şi cum eram şi cel mai mic, a căzut beleaua pe capul meu să mă duc să schimb un alternator la un cap-tractor Volvo (adică ceva în genul celui din filmul de mai sus, doar că era Volvo). În port. La marginea portului. Unde intră vântul în oraş…

A fost una dintre cele mai terifiante experienţe prin care am trecut, deoarece am rupt două tubulare de 19 iar la a treia (care era ultima şi a clientului) trăgeam cu grijă. Asta pe un frig crâncen ce a făcut cheile să devină casante iar banda izolatoare să nu funcţioneze (adezivul nu prea îşi mai făcea simţită prezenţa). După vreo două ore de chin şi groază, reuşisem imposibilul: transplantul de alternatoare era terminat. Evident, am avut o a doua problemă ce mă adusese la capătul răbdării: motorul mastodontului nu mai pornea deoarece bateriile erau descărcate (pentru cine nu ştie, alternatorul se ocupă cu încărcatul bateriilor; acesta era defect -> baterii goale). Caută cabluri în port. Am găsit cabluri, am găsit şi un alt camion dar… oricât de apropiate erau maşinile, cablurile erau prea scurte.

Am unit cele două cabluri făcând unul singur, dar mai lung pentru (+) bateriei şi am pus un levier între două roţi ale celor două maşini pentru a alimenta şi cu (-). După încă vreo 5 minute de aşteptat să se încarce cât de cât bateriile, a pornit. Pun aparatul de măsură pe borne… Stupoare: ALTERNATORUL NU FUNCŢIONA. Acela a fost unul din momentele când mă bucuram foarte tare că nu fumez, deoarece cred că aş fi aprins un pachet dintr-o dată. După o scurtă verficare de rutină, mi-am dat seama că uitasem să conectez o mufă (ups ) iar totul a început să funcţioneze ca prin minune.

După toată treaba asta, nenea şoferul s-a apucat să presteze prin port la fel ca tipul din filmul de mai sus, făcând drift-uri prin dană (era destul de liber). Dacă în film ţi se pare că e ciudat să vezi ditamai animalul făcând drift, îţi garantez că live este mult mai impresionant (dovada e că n-am uitat şi nici nu cred că voi uita vreodată) şi chiar îţi doresc să vezi aşa ceva (desigur, fără să trebuiască să lucrezi la un asemenea monstru).

Ori îmi iau un aparat de aer condiţionat ori mă mut mai în nord

Asta deoarece în ultimele zile mi-am adus aminte cu groază prin ce am trecut în 2007 când mă mişcam cu grijă şi mă scăldam într-o baie de sudoare (şi da, fac muncă de birou, imaginează-ţi ce era pe scaunul meu).

Mă bate gândul să-mi iau unul mic şi portabil din două motive:
1) să îl pot monta singur şi să nu depind de o echipă de plictisiţi;
2) să îl pot muta singur din motive personale

Ai vreo sugestie?

În încercările mele de socializare şi foamea ce nu-mi dădea pace, am decis azi împreună cu Iulia, Despina şi Carmen la un suc şi o mâncărică ce speram să fie bună (mai ales că m-am cam săturat de fast-food) să mergem „La Cetate”, în Parcul Tăbăcărie.

Săraci fiind cu toţii, am dat o tură pe la un ATM al Băncii Transilvania de la Brotăcei ce a fost cam zgârcit cu noi, din moment ce nu ne-a dat bani. Bine, mai târziu mi-am dat seama că este o conspiraţie la nivel înalt, deoarece am păţit acelaşi lucru la ATM din Năvodari şi de la Dacia

În fine, ajungem noi „La Cetate” şi ne aşezăm la una din mesele de nefumători… Ei bine, aici începe distracţia, deoarece erau doar trei mese de nefumători, delimitate de restul meselor prin… nimic. Adică nu erau delimitate sub nicio formă, dar aveau câte un semn mare pe care scria „Fumatul Interzis”. De care nu ţinea nimeni seama, întrucât scoteau fum mai ceva ca locomotivele pe aburi, indiferent cât de tare vociferam sau agitam un semn d-ăla prin aer…

Cu greu trecem peste mediul ce sugera existenţa unui incendiu şi facem comanda… Distracţie maximă, deoarece tipa ce a preluat comanda era cam ameţită:
- şerveţele a trebuit să avem de acasă (sau să luăm de la alte mese);
- sticlele de suc ce ştiam că se desfac în faţa clientului erau „destupate” la bar;
- paiele nu erau sigilate;
- paharele erau murdare (ha! eu am băut din sticlă );
- comanda a adus-o pe rând, la interval de vreo cinci minute;

După ce am terminat de mâncat, mai vine şi Sorin (un amic de-al lui Carmen) şi ne mutăm cu toţii la o altă masă (tot de nefumători), să avem loc. Vine chelneriţa şi ne spune: la aceste trei mese NU SE FUMEAZĂ! Am rămas toţi cinci ficşi, nemaiputând să spunem nimic. Wtf?! Se face discriminare? Clienţii precedenţi fumau în draci la masa respectivă, iar noi suntem informaţi că…. NU SE FUMEAZĂ!!!

Mâine cred că voi da un telefon. Şi-aşa nu am mai vorbit de mult cu ANPC! Să le zic câte una-alta despre băieţii de „La Cetate”. Oare pentru acest post în care spun că serviciile respectivului local ce aduce a Ev Mediu (prin servire dar şi prin unii clienţi) voi primi telefoane de ameninţare, aşa cum am păţit cu Famous?

Hai să aveţi poftă!

DOAR DACĂ foloseşti IE6, lasă-mi un comentariu sau trimite-mi un email.

Pentru a afla ce browser foloseşti, du-te în meniul Help şi alege About. Doar dacă fereastra ce apare va semăna cu următoarea, comentează.

Vreau să fac o statistică (dincolo de awstats şi google analytics) să ştiu dacă pot face o temă de blog excluzând IE6. Mulţumesc