Louis Armstrong este unul dintre clasicii cu o voce impresionantă ce merge oricând, fie că eşti supărat, bine dispus, că urăşti sau că iubeşti. Am în calculator câteva piese semnate de el şi pot să spun că le ascult în continuu fără să mă plictisesc (sunt zile când ascult DOAR Louis.

Câţi artişti cunoşti pe faţa cărora se citeşte bucuria de a cânta? Pe faţa lui Louis se citeşte acest lucru şi reuşeşte ceea ce foarte puţin reuşesc: înspiră ascultătorului bucuria lui.

Bonus: ringtone La Vie En Rose.

Ascultă şi te minunează!
(Mai mult…)

Pornind de la nişte comentarii de aici, am decis că mă apuc de fumat. Imediat ce găsesc ZECE motive BUNE să mă apuc de fumat.

Motive invocate până acum (şi NU sunt bune):

1. anti stress;
2. plictiseala;
3. e cool (sau cul, cum vrei) şi toată lumea o face;
4. voi putea să stau liniştit în zona de fumători de la Pizza Hutt;
5. îmi voi putea cheltuii banii într-un mod stupid şi inutil.
6. profit cât mai mult de plăcerile vieţii

În schimb, ştiu câteva chestii ce mă fac să nu fumez:

1. e nociv. Provoacă boli de circulaţie, de respiraţie, etc.
2. mirosul. Oricât de mult s-ar îngriji, un fumător miroase a fum. Şi dacă ai neşansa să ai o prietenă (sau un prieten, dacă eşti fată) nefumătoare, s-ar simţi ca şi cum ar linge scrumiere. Not good.
3. deranjul. Orice ai zice, nu poţi fuma într-un fel în care să nu deranjezi pe nimeni. Că nu îţi zice nimeni că deranjezi, se datorează bunului simţ.
4. stau relaxat în zona de NEfumători la Pizza Hutt
5. presupunând că aş fuma un pachet pe zi, aş face economie de aproximativ 180 lei (am considerat că un pachet costă 60 lei; nu ştiu exact cât costă). Nu câştig foarte puţin, dar nici suficient de mult pentru a putea arde banii ăştia
6. ajung la o vârstă înaintată fără să-mi scuip plămânii.

Ştiu două persoane ce s-au lăsat de fumat. Nu au murit. Tu de ce fumezi?

ps: pizza hutt a fost prima care mi-a venit în minte. nu fac reclama

Ceva ciudat (în sensul plăcut) tocmai mi s-a întâmplat.

Viaţa e frumoasă iar cine mă poate contrazice este invitat să argumenteze.

Azi, dintr-o plictiseală cruntă şi o nevoie acută de a pierde o oră înainte de a ajunge la un client, i-am făcut o vizită Despinei la muncă. Din păcate am ajuns după-amiază, când copii dormeau. Sau cel puţin au dormit până am ajuns eu, deoarece am avut grijă să-i trezesc eu pe cei ce nu se treziseră deja (era ora 4 şi trebuiau să se trezească oricum)

I-am plimbat cu trenul - unii vroiau să ajungă la Bucureşti, alţii, care aveau mai puţin timp liber, au vrut să ajungă până la magazin. 15 scaune puse în rând şi făcurăm trenuleţul După ce s-au împuţinat, am dat buline portocalii de o formă dreptunghiulară şi, copiilor „speciali” le-am dat buline ALBE. Ediţie limitată Desigur, copiii îi vor cere mâine Despinei buline albe sau dreptunghiuri portocalii

A fost amuzant dar a trebuit să ridic vocea puţin pentru a mă impune cât de cât iar fragilele mele corzi vocale s-au simţit din oficiu, aşadar am trecut pe ceaiuri

Are cineva nevoie de un baby sitter? Pentru că DA, mi-a plăcut

Update 17 ianuarie  

M-a sunat Despina să-mi transmită că am fost cerut de copii Când voi mai avea ceva timp, mă voi duce de dimineaţă (când copiii sunt în toiul activităţilor preşcolare)

Amintirile mă chinuiesc,

Amintirile mă răscolesc,

Nu mai reeeeziiiiiist…

Un fost coleg (de la Computers), spune:

„Ca om, a fost exceptional, am avut incredere in el, ca era baiat de nota 10, cucerea din prima”.

Ei bine, dragii moşului, are dreptate. Corneliu era un om ce reuşea ce puţini reuşesc: să-ţi inspire încredere. Era un excelent om de afaceri, ştia să vândă dar nu a ştiut când să se mai oprească. Din păcate, la mijloc au rămas soţia şi copilul…