Cele mai bune două magazine IT online din ro este PCFUN.ro.

Zic asta pentru că face cât două… De două ori am făcut comandă de la ei şi imediat după ce a fost efectuată comanda, am fost sunat. Bine, imediat este un mod de a spune… În maxim 1-2 ore am fost sunat pentru confirmare. Produsele le-am avut acasă în MAXIM DOUĂ zile. Şi a durat atât de mult pentru că nu aveau respectivul produs pe stoc…

Cel mai prost magazin IT online din ro este caro.ro (nici nu le dau link ). Pentru că mâine (sau poimâine?!) fac o săptămână de când am făcut o nenorocită de comandă de powerball. M-au sunat după patru-cinci zile să-mi spună că nu au produsul pe stoc. Asta în timp ce produsul exista pe site, iar de plătit am plătit cu cardul (deci, plata efectuată). Eh, şi colac peste pupăză, m-au şi minţit spunându-mi că mi-au trimis mail… Yeah, right! UNDE?!

Este o experienţă destul de tristă, având în vedere că grupul Caro este importator şi distribuitor de diverse chestii (adică o firmă destul de mare). Oi fi eu mai ghinionist, s-or purta aşa cu toţi clienţii end-user sau pur şi simplu comanda e infimă pentru a fi luată în serios, nu ştiu. Ceea ce ştiu este că este prima şi ultima dată când cumpăr ceva de pe caro.ro. Trăim totuşi în România, iar asta ne ocupă o bună parte din timp…

PS: ştiu că am mai scris o dată de asta, dar am draci. Pentru că vroiam şi eu să o frec… Şi nu am ce

Că tot spune maică-mea că eu o frec toată ziua la calculator (da, maică-mea e una din persoanele alea care încă mai cred că un calculator este STRICT pentru jocuri!), m-am gândit să-mi iau o jucărie să mă încălzească şi să-mi fie aproape în nopţile reci de iarnă. Această jucărie se numeşte Powerball (la ce te gândeai!?)…

Ce este Powerball? Un giroscop nou, dinamic, perfect echilibrat, care poate ajunge la viteze de peste 15000 de rotatii pe minut, moment in care va exercita o presiune de peste 18 kg asupra bratului cu care il rotesti. Fara baterii, fara motor, pur si simplu prin putere giroscopica. Este cel mai rapid dispozitiv cu propulsie umana creat vreodata!

Altfel spus… Trebuie să-l freci de-ţi sar ochii pentru a ajunge la o turaţie mare.

Ok, asta a fost partea introductivă… Partea tristă (da, este şi una d-asta) este că suntem în România. Şi cum asta ne ocupă aproape tot timpul, m-am gândit ca într-o pauză să fac comandă de la Caro Group (fiind importatori). Am făcut comanda joi (şi am făcut şi plata). Luni (adică IERI!) mă sună să-mi spună că nu au pe stoc modelul ăla. Păi bine mă băieţi, eu luni aşteptam bila şi voi mă sunaţi? Au spus că mi-au trimis un mail în care au spus asta, dar eu n-am primit nimic. Nici în bulk nici în inbox. Cineva e rudă cu Roackeru

În fine, mi-au promis că azi vine. Să vedem ce curier au

Ziua de ieri a fost cam aşa:

• Am plecat din Constanţa pe la 12 şi un pic cu un autocar imens. Dar cât de mare era, nu era suficient pentru mine, deoarece picioarele mele stăteau mult pe afară. Atât de mult încât tipul din faţa mea mă lovea cu cotul
• În Constanţa soare, cald, frumos. În Bucureşti… Ploaie.
• Ne-am întâlnit la McDonalds la Unirii cu Anca (parcă), care ne-a dat un bilet la Metallica. Parte drăguţă este că ni l-a dat moca (de fapt că a avut încredere în noi) urmând să ne întâlnim şi cu Horia la Operă pentru cel de-al doilea bilet;
• KFC-ul de la Unirii care este de toată jena… Nişte chifle tari de-mi era frică să nu se spargă masa dacă le scap. Mă duc, i le dau, le schimbă fără comentarii (evident nu e prima dată când au păţit asta). Runda a doua de chifle era parcă un pic mai comestibilă. Sucul era diluat. Rău de tot. Din cauză că ne grăbeam (să ajungem la Eroilor ) nu am mai dus runda a doua de chifle înapoi şi nici sucul. De foame, am reuşit să termin porţia de Crispy. Care era cea mai crocantă chestie care am mâncat-o vreodată. Nu sunt eu un client fidel KFC (dar nici unul care serveşte „extrem de foarte rar”), dar acolo chiar erau naşpa. La fel şi cartofii… Am mâncat cu noduri şi am zburat în jungla numită Bucureşti;
• Funny stuff: Am întrebat cum ajungem la Operă şi ni s-a spus că trebuie să luăm metroul până la Eroilor. Luăm metroul, dar eu, cu mintea în băţ, am luat metroul în direcţia opusă. Adică Aviatorilor. Ajungem acolo, ieşim la suprafaţă şi totul pare dubios (am mai fost parcă anul trecut la Eroilor şi nu părea totul foarte schimbat). Am ajuns la concluzia că nu suntem unde trebuie…
• Funny stuff 2: Intrăm iar la metrou (încă un bilet) şi căutăm hartă. Mumu… Pentru a vedea cum să ajungi în punctul X trebuie să te urci într-un metrou, deoarece nu există aşa ceva pe peron…
• Despina vede pe un indicator Eroii Revolutiei şi spune: uite! Acolo trebuie să ajungem! Eu: hmm… Nu cred că e acelaşi lucru cu Eroilor A întrebat ea pe cineva (nu ştiu ce) şi a ajuns la concluzia că Eroilor = Eroii Revoluţiei. Evident, nu e aşa….
• Am ieşit la suprafaţă, ne-am pus funduleţele snoabe într-un taxi şi ne-am dus frumuşel, copăcel-copăcel la Marriot (rendez-vous point-ul se schimbase). Am ajuns la fix. La fix să prindem o ploaie serioasă…. Mergi şi caută în zonă un magazin de unde să iei pelerine. Sufletu’ Am găsit doi saci mai mari şi am încercat să ne protejăm de ploaie cum am putut (şi nu prea am putut );
• Am aşteptat cam o oră până a venit Horia (btw, nici pe Horia şi nici pe Anca nu îi cunoşteam nici eu, nici Despina, fiind prietenii unei prietene unui coleg de master al Despinei);
• În timp ce aşteptam ne-am întâlnit cu Andrei Gheorghe. Despina întreabă: ăsta micu’ e programator? Are mai mult de 16 ani?
• Într-un final intrăm… Ploaia făcea mişto de noi, când se oprea, când începea din nou… Mai aşteptăm vreo oră în timp ce ascultăm o trupă pentru încălzire (din ce se auzea, era un soi de rock cu versuri asemănătoare incantaţiilor indienilor ce stau şi cântă prin Mamaia) al cărui nume nu l-am reţinut. Eh, nu-i nimic, mai au şanse…
• După warm-up încep teste de lumini, de sunet, ascultăm pe rând Rammstein, Marilyn Manson, AC/DC şi, într-un final, Ecstasy of Gold. Intro-ul celor de la Metallica. Mulţimea în delir, bliţuri, aplauze, fluierături, mâini pe sus.
• Se începe în forţă cu Creeping Death;
• Băieţii, chiar dacă au aproape 50 ani, cu siguranţă ştiu să facă un stadion plin (25.000 oameni!) să se ridice în picioare. Bine, e un mod de a spune, că nimeni nu stătea jos
• A fost cea mai tare variantă de Master of Puppets auzită vreodată de mine Deh, să auzi un stadion cum urlă „Obey your master” nu e ceva ce se întâmplă zilnic în viaţa unui om obişnuit;
• Mulţimea extaziată la One. Artificu’ sărit, flăcări arătate, ce mai… Superb!
• Enter the sandman a fost cântată de public şi de James deopotrivă.
• Sfârşit apoteotic cu Seek and Destroy.

Ce s-a mai întâmplat în timpul concertului şi după?

(Mai mult…)

M-am întors de la Metallica. Vreau să dorm câteva ore după care voi pune un scurt review. Video

Later edit: nu va mai fi niciun video, deoarece nu mai am voce Aşadar, după ce îmi voi termina treaba (adică în câteva ore) voi face un review. Scris. Îmi cer scuze fanilor ce vroiau să mă vadă/audă

Ok, încep să cred că există totuşi o forţă. Mai divină decât mine Hai să-ţi zic şi de ce…

Azi, Despina îmi zice o chestie pe care deja o credeam imposibilă: mâine mergem la Metallica. Asta, în mod normal nu m-ar fi bucurat în mod deosebit, având în vedere că tot ce văzusem din concertele ‘tallica în ultima vreme rezulta că James nu mai avea voce. Dar, cum în urmă cu câteva săptămâni am văzut cum au prestat la Rock Am Ring 2008, deja începuse să mă oftic că nu îmi luasem bilete…

Aşadar, las totul baltă (şi iar mă voi aglomera RĂU în weekend ) şi mă voi duce să mă bâţâi pe muzică satanistă

Pentru a vedea cam ce va urma, vizionează următorul clip, din concertul sus menţionat.

Metallica live : Devil’s Dance - Rock AM Ring 2008

Ajung în Bucureşti mâine pe la 12-1 PM, la fix pentru a mă bucura pe deplin de căldura sufocantă a capitalei. Dacă este cineva interesat de un suc/bere/joint/bilă este rugat să mă contacteze. Pe mail, pe messenger, pe telefon (toate sunt afişate în dreapta sus).

Dacă mai sunt curioşi, mă pot urmări pe Twitter. Şi după cum se vede nu sunt un utilizator înrăit de ciripeală, dar na… Cred că e cazul de un live micro blogging, nu?