Încep cu un banc vechi din vremuri apuse de aproape două decenii

Bulă, la o paradă organizată de mult iubitul conducător împuşcat este întrebat de o vecină:

- Băi Bulă, tu nu strigi URA?

- Nu doamnă, eu o port în suflet

Cred că am mai scris de câteva ori de impactul ce-l au asupra mea sărbătorile de iarnă (dar şi cele de primăvară): plictiseală combinată cu o scârbă faţă de falsitatea „apropiaţilor”. Zoso scrie despre falsitate şi despre SMS-uri primite/trimise. Ei bine, şi eu am cam aceeaşi părere. În ultimele 4-5 ore am primit cel puţin 10 SMS de urări de bine din care doar vreo două erau semnate iar din cele nesemnate, şase habar n-am de la cine erau. La primul mesaj eram foarte hotărât să sun sau să trimit un mesaj de genul: „Cine naiba eşti?”. La al doilea m-am întors pe partea cealaltă şi m-am culcat la loc.

Când trimiţi un mesaj este frumos să te semnezi. Chiar dacă eşti convins că destinatarul te are în agendă este foarte probabil să nu fie aşa. Îşi pierde, îşi schimbă sau i se strică telefonul şi nu poate recupera vechea agendă. S-a jucat nepoţelul la telefon şi i-a şters câteva numere printre care şi al tău. Sau pur şi simplu te-a considerat inutil sau enervant şi te-a scos din agendă. Da, dar ai doar 160 caractere şi nu încape să-i spui tot ce ai pe suflet, nu? Sună-l! 12cenţi nu înseamnă atât de mult…

Despre falsitate… Nici nu ştiu de unde să încep deoarece am văzut că au scris o grămadă despre asta. Din SMS-urile primte de la un/o necunoscut(ă) citez: „De Crăciun, fii mai bun[...]”. De ce naiba trebuie să fiu doar de Crăciun mai bun? Presupunând că tot anul am fost jigodie şi sunt băiat bun de Crăciun mi se iartă păcatele sau cum? Iar despre grimasa ce vrea să pară un zâmbet autentic nu mai zic nimic….

O viaţă fericită îţi doresc, nu doar Crăciun!

Cu deosebită stimă, Staicu Ionuţ.

Iniţial am vrut să fac şi eu un bilanţ al anului ce se apropie cu paşi repezi de final, dar oscilând în a-l lăsa pe mai târziu şi a nu-l face deloc, m-am hotărât doar să-ţi urez Sărbători Fericite alături de cei dragi, multe sarmale pe masă, sănătate în anul ce vine şi restul de urări de bine ce se cuvin.

Ne mai citim, stai pe aproape

Azi am văzut Hitman. Filmul. Impresie generală? Trecând peste gafele celor de la proiecţie (în primele zece minute am văzut doar jumătate din film - pe orizontală) şi peste ţărănoii ce au apărut după cele zece minute şi au început să comenteze la orice secvenţă a fost un film bunicel. Probabil faptul că mi-a plăcut foarte mult seria de jocuri Hitman, a făcut să fiu mult mai exigent decât de obicei - şi asta nu înseamnă că n-aş fi exigent - şi să aştept ceva mai mult de la film.

Nu mi-a plăcut actorul, puteau să găsească un spân autentic sau cel puţin unul mai puţin păros, deoarece mi-a făcut impresia că se bărbierea în fiecare pauză de filmare, iar regizorii îl forţau să facă secvenţele „din prima”, fără să aibe nevoie de alte duble . Nu mi-a plăcut nici faptul că nu s-a utilizat celebrul „fibre wire” (dacă ştii jocul, cu siguranţă ştii şi la ce mă refer).

Am fost surprins să-l văd pe Robert Knepper de partea băieţilor buni (aproximativ) după ce m-am obişnuit cu el pedofil şi criminal în Prison Break (T-Bag) Efecte drăguţe dar povestea cam lăsa de dorit: unui asasin plătit ce se întâmplă să fie şi cel mai bun îi este înscenată o chestie după care toţi sunt călare pe el şi nu reuşesc să-l omoare. Dă-mi un uzi să vezi dacă mai scapă cineva dintr-un bar… Desigur, nu putea să lipsească factorul „ţâţe”, aşadar au băgat şi o gagicuţă în speranţa că se va încinge atmosferta. 47 ori e gay (dacă e aşa, nu mai joc ) ori e castrat deoarece a refuzat constant avansurile tipei - iar tipa era..

Una peste alta, mi-a făcut chef să mă joc puţin Hitman şi mi-a răpit vreo două ore din această duminică. Concluzia? Un film decent dar care putea să iasă muuuuult mai bine dacă îl făceau animaţie (gen Bewoulf). Pe IMDB are nota 6.5. Eu îi acord un 6. Să vedem ce film urmează

Nu îmi place biserica. Nu îmi plac preoţii. Nu sunt oamenii lui Dumnezeu. Iar despre Dumnezeu am îndoieli că ar exista. Asta fu de început….

Cum probabil ştii, în fiecare an, în apropierea Crăciunului (cred că şi de Paşte, dar nu sunt sigur), preoţii vin din uşă în uşă să colinde (a se citi cerşi), deoarece nu le ajung banii primiţi de la stat. Având în vedere paragraful de mai sus, nu m-am sinchisit să le deschid uşa ci doar să mă uit pe vizor. Unde am văzut cum bate la uşa vecinului din faţă, cu o frumuseţe de Stea a lui David pe preşul de la intrare. Pentru cei ce nu ştiu, Steaua lui David este simbolul evreilor, iar din câte ştiu eu, evreii au alte obiceiuri în perioada asta a anului (Hanuka?).

Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, vecinii deschid, preotul intra, diaconul (cred că diacon e tipul care cântă, dar e foarte probabil să mă înşel) începe să cânte, vecinii se uitau unii la alţii şi îi spun preotului: suntem evrei. Popa se uită la „bodyguard”, iese din casă şi coboară la etajul 4. Încă un apartament unde n-au avut succes

Îţi mai aduci aminte că în urmă cu vreo două săptămâni UPC a lansat un concurs printre bloggeri despre cel mai mişto cadou primit vreodată? Primii 50 bloggeri ce au scris despre asta ar fi trebuit să primească câte un stick de 1Gb.

Ei bine, chiar dacă am scris oarecum la mişto despre cel mai mişto cadou, UPC chiar mi-a făcut cadou un stick de 1Gb. Arată un pic diferit de orice stick văzut până acum (e personalizat) şi a venit şi o felicitare ce-mi urează happy blogging. Cât de mult îmi displace mie UPC pentru preţuri foarte mari şi servicii nu foarte bune, vreau să-i multumesc. Nu pentru stick, cât pentru gest, având în vedere că a trecut ceva timp de la ultimul cadou primit (FOARTE mult timp….).

Poze a făcut Napster