Vreau să nu mai văd ce văd. Vreau să nu mai aud ce aud. Vreau să am ce nu am. Toate la timpul lor…

Vreau sa fiu cine sunt.  Vreau sa fac ce fac. Vreau să fiu ce sunt. Pentru astea a venit deja timpul…

La McDonalds:

Eu: un meniu Big Mac mare, cu Lipton (care, btw, sucks, dar cola e şi mai şi)

Ea: nu vreţi să încercaţi noul Big Tasty?

Eu (plictisit): nu

Ea: este făcut tot cu carne de vită, numai că are chifla mai mare

Eu: uitaţi-vă la mine. NU!

După toată această discuţie inteligentă, trebuie să plătesc, nu? Întind cardul. Timidă, pune mâna pe el şi mă întreabă:

Ea: Plătiţi cu cardul?

Eu (foarte nedumerit): ce m-a dat de gol?!

Da, încă mai cred ca la McDonalds lucrează doar oameni cu IQ îndoielnic. Dacă n-ar fi aşa, nu ar mai lucra acolo….

(Mai mult…)

Curând…

Constanţa BlogMeet.

A fost ok. Organizarea a fost… De fapt nu prea a fost Şi asta din cauza celor din Phoenix ce nu au binevoit să ne lase să aranjăm mesele în alt fel decât în linie. Aşadar discuţiile se purtau în grupuri de 5-6 oameni.

Unii se pare că au lăsat acasă cei şapte ani de acasă, deoarece au omis un mic amănunt: să salute! Au fost câţiva ce NU au salutat nici când au venit, nici când au plecat, simţindu-se, se pare, la o ieşire amicală cu prietenii. O fi timiditate? O fi altceva?

Am avut plăcerea să-i cunosc, pe Arhi, Bobby Voicu, Quinzelle (între noi fie vorba, seamană FOARTE mult cu Carrie din Sex and the city) Tiberiu, Skreach (pe care l-am pus să facă ceva mişcare), Miruna (care peste două luni ne părăseşte; pleacă în Canada), Roxana, Alex (tipu’ pare fioros. Nu e), Marius şi alţii ce se pare că i-am uitat. Asta e, data viitoare ar fi bine să ne şi prezentăm unii altora

M-a îngrijorat o chestie foarte ciudată: deşi media de vârstă era destul de scăzută, toţi puştii fumau ÎN DRACI, iar hainele mele, şi mai nou camera mea, miros a fum de ţigară. Bleah…

A fost, aşa cum am mai zis, ok. Se putea şi mai bine, dar se putea şi mai rău. La următoarea întâlnire sper să vină măcar 30 (câţi au fost azi) dar să fim într-un local ceva mai liniştit şi aranjaţi astfel încât să se poată discuta într-un grup ceva mai mare de 5-6 :).

Se pare că nu m-am obişnuit cu faima şi cu fanii/fanele ce mă asaltează de fiecare dată când ies din casă. Şi asta deoarece am impresia că o vânzătoare de prin zonă a văzut filmuleţul de dimineaţă. Şi cred că vrea să şi-o ia şi ea Hai să-ţi spun şi de ce….

Intru în magazin, cer o pâine. 2.1 lei (adica 21.000 pentru cei ce nu s-au învăţat încă). Dau 3 lei, iar tipa se uită la mine cu un zâmbet ce părea o rugă să o iau la bătaie şi îmi spune: „nu am să vă dau restul; vă dau pastiluţe de Orbit până la 30?”. Uh…. NU! Vreau doar o pâine! (şi chiar îmi părea rău că nu am alt „rest” la mine). Ori vă dau Orbit ori nu vă dau pâine! vine, după o perioadă de tăcere, răspunsul tâmp. Wow, ce pierdere! Mai trebuie să merg 2 minute pe jos! Oh, nu!!!

Am plecat, auzind-o pe duduie cum bombăne ceva, gândindu-mă foarte serios să mă duc să fac ceva cumpărături cu multe monede. De 10 bani. Să-i ajungă….