A fost o dată ca niciodată un angajat amărât la o firmă naţională de producere a iluziilor. Să-i spunem X (angajatului, nu firmei).

Într-o bună zi, un potenţial cumpărător de iluzii - să-i spunem B - intră în contact cu X, în vederea unei colaborări, mai exact să cumpere iluzii. Dintr-o vorbă în alta, la un suc şi un mic, B îi propune lui X o altfel de colaborare: să deschidă o firmă împreună, unde ar putea fi parteneri cu drepturi egale (sau aproape egale) condiţia: X vine cu iluziile, B vine cu susţinerea financiară. Desigur, ideea unei astfel de colaborări, unde ar putea fi şi el un şef (oricât de mic, să nu se mai ia nimeni de el, să se poată răzbuna pe noii angajaţi pentru tot ce a suferit) i-a surâs lui X şi a acceptat fără a sta pe gânduri.

Noua firmă creştea într-o lună cât altele într-o… lună, iar X îşi vedea visul cu ochii deoarece timpul pentru a-şi refula frustrările venise, prin urmare:

George, şterge-mi şi mie praful pe masă!

Vasile, mută şi tu cablurile doi metri mai la dreapta, că eu fac hernie dacă ridic 200gr!

şi altele de acest gen.

În tot acest timp, toţi cei 23 de negrii pe plantaţie angajaţi, pe lângă faptul că trebuiau a îndura toate fiţele şefului parvenit, făceau mişto de el cu fiecare ocazie. Atât de subtil încât chiar şi George, retardatul firmei (avea numărul de la pantof mai mare decât IQ, dar… orice firmă are nevoie de mascotă, nu? şi cum o maimuţă e mai greu de întreţinut….) se prindea de glume. Numai X nu.

Într-o bună zi, când sediul nou înfinţatei firme s-a mutat, X s-a dus la B pentru un biroul al lui. Dar, B-ul mare şi rău la suflet, nu a vrut să-i ofere un spaţiu al lui, unde s-ar putea uita liniştit la filme porno ar putea lucra liniştit, nederanjat de nimeni. Şi nimic. Astfel că, X ajunse între cei 23 angajaţi, în acelaşi spaţiu, sub tirul de caterincă zilnică, neştiind ce se întâmplă cu el….

Morala:

Dacă vreodată vei ajunge dintr-un căcat de subaltern un căcat de şef, nu îţi aduce aminte de ce ţi-au făcut alţi şefi ţie. Şi asta din două motive, bă căcatule:

1) răzbunarea e arma prostule prostului;

2) ăştia sunt ALŢI oameni; ăştia doar te iau la mişto ca nişte angajaţi (fără de care, apropos, ai muri de foame, ţi-ai putea închide firma), nu sunt foştii tăi şefi…

ps: orice asemănare cu persoane reale e pur întâmplătoare…

Eşti tânăr, eşti ambiţios, ai vise, vrei să ajungi mare, vrei să fii cunoscut. Te angajezi într-o agenţie de publicitate, unde toată lumea încearcă să facă ceva ce ar putea să atragă atenţia unui necunoscut. Un necunoscut ce ar putea deveni un client.

Vezi că ai şansa să lucrezi într-o firmă unde s-au adunat cei mai buni în domeniu; toţi sunt cunoscuţi de pe forumuri, mulţi au blog-uri şi le-ai citit ideile, gândurile, visele.

Şi mai vezi că Mircea, tipul ce se ocupă de PR nu ştie să scrie sau să se exprime corect. Nu greşeli de typo ci greşeli grave, precum dezacorduri, sensuri ale cuvintelor înţelese greşit, etc.

Nu-i nimic, îţi spui, Mircea va zbura din firmă la fel de repede cum a venit, doar e inutil, nu? Şefului nu-i prea convine când un angajat nu dă randament şi îşi ia banii nemeritat, nu?

Dar ce faci când afli că Mircea este vărul şefului? :-w

Parcă îţi fuge tot elanul de mai sus, nu mai ai chef, nu mai ai ambiţii, visele pot aştepta, la fel şi faima. Începi să depui CV-uri, poate ai şansa de a fi observat de o altă agenţie de publicitate, unde, cu un salariu mai mare, istoria se va repeta….

Pentru toţi cei ce m-au întrebat: este un exerciţiu imaginar, nu se întâmplă aşa ceva în firma în care lucrez. Chiar dacă s-ar întâmpla aşa ceva, crezi că aş scrie pe blog?

Astăzi se pare că voi fi relaxat, voi viziona câteva filme, voi bântui aiurea pe net, voi apuca să scriu pe blog, chestii ce nu le-am făcut de ceva vreme.

De ce n-am scris pe blog în ultimul timp? Este o întrebare bună, pe care mi-o pun din ce în ce mai multe persoane, pe messenger sau live.

Nu am mai scris din mai multe motive:

în primul rând, aşa cum am spus în urmă cu câteva zile sunt foarte ocupat, nu mai am timp de răsfoit net-ul, nu am timp nici să-mi citesc feed-urile din reader.

în al doilea rând, datorită faptului că sunt ocupat, nu am timp nici să mă gândesc la un subiect, să observ chestii interesante în jurul meu.

în al treilea rând…. nu există al treilea rând

Piry scrie despre ce şi cum trebuie să procedezi în caz de viol (dacă eşti fată; se poate aplica şi la băieţi ).

Eu am o metodă mai simplă: cooperezi

Este, nu aşa cum probabil s-ar aştepta mulţi Euro, ci… guma Orbit!

S-au scris sute de Mb de blog-uri despre acest lucru, dar azi, am văzut o chestie care m-a pus destul pe gânduri şi m-a făcut să-mi pară rău că nu am cumpărat apă minerală…. Stai să vezi: (Mai mult…)