Azi m-am gândit un pic să scriu despre falsitatea unor oameni. Ideea mi-a venit într-o discuţie cu o amică despre nunţi. Şi am tras concluzia că la o nuntă oamenii arată cât de falşi sunt. Recunosc, am fost la o singură nuntă (şi asta deoarece nu îmi plac evenimentele de genul ăsta; ideea unei nunţi cu acte în regulă mă îngrozeşte ) dar am văzut „de la distanţă” multe şi a fost suficient să văd ce se întâmplă de fapt.

Toată lumea zâmbeşte. Toată lumea e amabilă. Chiar dacă socrii nu îşi suportă cuscrii sau noul lor copil (mireasa sau ginerele se presupun că sunt noii copii într-o nuntă, nu?). Chiar dacă cavalerul de onoare e certat la cuţite cu mireasa. Toţi sunt zâmbitori, par că se distrează, când, în adâncul inimii lor ştiu că nu-l suportă pe interlocutor. De ce naiba i-ai trimis invitaţie dacă nu-l suporţi?! Pentru că, dacă ai fi fost atât de selectiv la invitaţi, ai fi văzut că nu venea nimeni, iar la sfârşitul ceremoniei şi petrcerii prin care îţi arăţi dragostea faţă de persoana iubită nu ai strâns bani nici să-ţi acoperi cheltuielile de nuntă. Deoarece, să fim serioşi, mulţi îşi fac nuntă doar să mai scoată un ban grămadă. Ar putea deveni o afacere serioasă :-?

Oare nu e şi asta o dovadă de falsitate? Toţi spun că vin să se distreze când, de fapt, ei vin din obligaţie, iar mirii se bucură nu pentru că le-au venit nuntaşi cât pentru „onorariul” primit la sfârşit de nuntaşi….

Desigur, nu se întâmplă la fiecare nuntă acest lucru, nu aş putea generaliza, doar sunt o grămadă de nunţi unde invitaţii sunt rugaţi insistent să nu insiste cu acordarea darului deoarece vor  fi refuzaţi politicos….

Azi am avut o zi destul de plină, în care, printre altele, am fost la un client. Motivul? Nu-i mergea netul. RDS. Nu-i mergea netul deoarece, din greşeală, parola de la PPPOE a fost ştearsă. Fiind firmă, iar actele de la RDS nefiind de găsit, am decis să fac gestul suprem şi să sun la RDS. Până aici, nimic amuzant… Dar, ce urmează m-a făcut pe moment să mă gândesc dacă nu am sunat în altă parte…

După primele 20 secunde în care o tanti îmi spune pe un ton calm că respectiva convorbire poate fi înregistrată (pentru îmbunătăţirea serviciilor. Yeah, right), îmi răspunde o voce. De bărbat. Îi spun care e problema, îi spun numele proprietarei (întâmplarea face ca respectivul contract să fie pe numele unei doamne), iar vocea mă întreabă foarte curios care e numele MEU! Uh… irelevant. Vreau doar să-mi schimbaţi o parolă. Se face în două click-uri, am mai sunat de-a lungul timpului de nenumărate ori, niciodată nu a fost nicio problemă. Răspunsul m-a surprins:

- În jurul orei 17 se va deplasa o echipă la dvs (asta în condiţiile în care vorbeam la telefon pe la ora 12-1) să vadă despre ce e vorba şi vor decide băieţii dacă este necesară schimbarea parolei.

Uh… Am stat eu şi m-am gândit (cu voce tare, la telefon): oare echipa tehnică are un caiet cu parolele tuturor abonaţilor? Răspunsul vocii, previzibil de altfel, a fost un NU categoric. Şi atunci - îmi continui eu ideea - ce credeţi că pot rezolva băieţii de la tehnic? Nu ar fi mai simplu să apăsaţi pe butoanele din faţa dvs şi să-mi schimbaţi nenorocita de parolă? NU! Oh, well… I-am urat succes clientului şi i-am zis că îmi pare rău, dar trebuie să stea la mâna băieţilor de la tehnic….

Şi cu o oarecare legătură, în drum spre casă, m-am oprit la Papa Bun, unde se zice că e cel mai bun souvlaki din oraş. Aşa şi este, doar că am observat că nu prea îmi mai place. Sper să fie o problemă temporară…

Băieţii de la Paraziţii au scos un nou album - Slalom printre cretini.

21 piese în care îi atacă pe iubiţii noştrii conducători, un feature cu Mircea Badea şi unul cu Mihai Mărgineanu. Nu pot spune că este cel mai bun album al lor, dar… hei, nici cel mai prost. L-am ascultat de vreo 2-3 ori azi, a fost ok, dar nu ştiu dacă îl voi mai asculta prea curând. Încă mai cred că cel mai bun album românesc din ultima vreme a fost cel al lui Spike

Cam naşpa să ai un proiect de terminat în câteva ore, să mori de somn iar cafeaua să nu aibe niciun efect asupra ta, nu?

Niciodată cafeaua nu a avut acelaşi efect ca la restul populaţiei. Nu, pe mine mă adoarme… RĂU!

Cu vreo două săptămâni în urmă, am început să folosesc acestă librărie. Pentru cei ce nu ştiu, UI este echivalentul (more or less) al lui script.aculo.us. Deoarece folosesc de ceva timp jQuery, am avut ocazia să învăţ destul de bine sintaxa, dar nu am avut nici timpul nici dispoziţia necesară să încerc şi alte librării. Aşadar, iată-mă „blocat” pe jQuery

Spuneam că de vreo două săptămâni folosesc jQuery UI. Până atunci însă, am folosit Interface, o librărie asemănătoare, făcută de un român (Ştefan Petre) şi care merge foarte bine. Am decis să fac upgrade de la jquery 1.1.2 la 1.2.1, ceea ce a însemnat renunţarea la Interface, deoarece nu mai mergeau anumite chestii.

Şi am purces la învăţarea noului şi mult lăudatului UI. Şi cum poţi începe mai bine dacă nu din documentaţia oficială? Şi timp de două săptămâni am găsit tot felul de lipsuri, atât în funcţionalitate (care abia se apropie de Interface) cât şi de documentare. Astfel, sortable, nu se poate mişca DOAR pe verticală/orizontală decât cu un hack. Nu se poate pune un helper să vadă utilizatorul unde poate să-i dea drumul unui Sortable. Unele opţiuni de la Draggable şi de la Droppable merg la Sortable. Doar UNELE. Care? Well…. Asta trebuie să afli singur

Acum, după ce aproape am terminat aplicaţia, stau şi mă înteb: „unde dracu mi-a fost capul când am renunţat la Interface? ”. Sunt atâtea lipsuri în UI încât îmi vine să re-scriu o bună bucată din cod pentru a renunţa la UI. Cu siguranţă nu voi mai folosi UI cu altă ocazie şi ori voi rămâne cu Interface ori voi învăţa altă librărie de genul ăsta.

După cum probabil ai observat, cele mai folosite chestii sunt Sortable/Draggable/Droppable, ajax utils, plus câteva efecte (slide, fade). Imediat ce timpul îmi va permite, cu siguranţă voi încerca să migrez pe alte librării (moo, ext, etc)…

Later edit: Să nu mai spun că unele demo-uri de la UI nu merg nici măcar pe site-ul lor….