În caz că nu ştii şi nu eşti la curent, Mailat e tipul acuzat că ar fi tâlhărit/violat/omorât/etc o italiancă.

Arhi propune semnarea petiţiei pentru eliberarea necondiţionată a acestui bătut de soartă. Şi de italieni…

Nu ai suflet dacă nu semnezi şi vor veni mulţi ani cu ghinion şi tâlhării. De asemenea, în fiecare seară vei visa alt infractor nevinovat prins de italieni… Am spus!

Am mai scris că am doar gânduri de bine pentru vecina de deasupra. Şi asta că e simpatică şi are grijă să mă trezească aproape în fiecare dimineaţă, după doar 4 ore de somn. Că are grijă să nu mă lase să lucrez. Că mă face să ii fac poze alături de amant şi să i le trimit soţului, cu care şi-aşa se boxează în fiecare seară. Şi, nu în ultimul rând, că mă face să mă gândesc dacă e atât de săracă să nu-şi permită o pereche de papuci de casă…

Oricum, pentru minunata mea vecină am pierdut 5 minute să caut nişte poze sugestive pentru a face „colajul” de mai jos. Asta deoarece vecina mea este o veritabilă vacă ce poartă pantofi în casă şi merită multă m*ie….

Pentru cei ce nu ştiu sau nu sunt din Constanţa, Famous este o pizzerie/shawormărie/kebabărie/şi aşa mai departe, aflată într-o zonă doar cu fast-food. Cred că ar trebui sa se redenumească în strada Fast food. Tot pentru cei ce nu ştiu, Famous a avut o mică problemă cu un consumator de curând. Este posibil să fie reală deoarece se spune că este pățită de soţul unei bune prietene a cumnatei mele (nu este atât de întortocheat pe cât pare).

Povestea spune că tipul (prefer să nu-i dau numele) s-a dus şi el la o shaworma. Şi cum mânca el, înfometat fiind, simte un gust ciudat. Cu puţină atenţie, descoperă că gustul ciudat este de la maioneza de pe masă (ketchup şi maioneza sunt la discreţie la orice fast food de pe această stradă). Contrariat de gustul sărat/acrişor al maionezei, acesta s-a dus frumuşel la Protecţia Consumatorului pentru a reclama acest lucru, împreună cu o „porţie” din maioneza respectivă. Rezultatul a fost amuzant (dacă ne luăm după reclama de la Sprite) sau terifiant (pentru orice om normal): trei tipuri de spermă!

Dacă facem haz de necaz, aş putea să mă leg de bancurile cu blonde şi/sau cu puştoaice de 14-15 ani ce tocmai şi-au început viaţa sexuală şi întreabă dacă pot rămâne gestante dacă înghit…. Surprinzător sau nu, nu a apărut nimic în niciun ziar local….

Un lucru este sigur: va trece o perioadă destul de lungă până voi mai mânca shaworma….

Am văzut de curând un episod din Nip Tuck. Chiar dacă nu ştii despre ce e vorba în film, îţi captează atenţia o chestie cel puţin ciudată: mama unui nou născut cu un handicap fizic din naştere (Ectrodactyly) se opunea unei operaţii pentru corectarea acestui defect. Problema adevărată abia acum începe, iar acest exemplu a fost doar introductiv.

Mulţi părinţi refuză să facă astfel de intervenţii copiilor din diverse motive: nu vor să chinuie copilul, sau, cel mai grav: „noi îl iubim aşa cum este, pentru că este al nostru”. Este cel mai grav, deoarece aceşti părinţi refuză (sau acceptă foarte greu) o corectare chirurgicală ulterioară. Adevărul este că cele două motive se aseamănă mai mult decât pare, deoarece, de la o anumită vârstă (mai exact de când începe o viaţă socială - grădiniţa) încep să apară diverse glume pe seama defectelor fizice.

Chiar dacă nu este vorba de o intervenţie chirurgicală, în aceeaşi categorie intră şi copii „oversized”. Cei obezi. Cărora, părinţii, în semn de recunoştinţă pentru merite deosebite (a luat bulină roşie, a ascultat-o pe bunica, etc.) sunt îndopaţi cu juck food. McDonalds, pentru necunoscători. Astfel, în locul unei diete sănătoase, se alege calea cea mai simplă, de cele mai multe ori ignorându-se diverse riscuri.

Mergând mai departe, înaintând în vârstă, copilul trebuie să urmeze liceul ce îl vor părinţii, dar şi facultatea. Deoarece copilul trebuie să se facă fix ce vrea mama şi/sau tata, neţinându-se seama de aspiraţiile copilului. De ce îşi doreşte acel copil de la viaţa. Mama îmi scoate mereu ochii că nu m-am făcut doctor, deoarece, când eram mic (4-5 ani) am stat cam un an prin spitale şi, de fiecare dată când îmi vedeam doctoriţa îi spuneam că vreau să mă fac doctor. Am crescut, mi-am dat seama că medicina nu e pentru mine fix când am văzut sânge ce nu e al meu şi am trecut mai departe. Desigur, mama nu mă va ierta niciodată pentru faptul că nu m-am făcut doctor ci am avut proasta inspiraţie să fac ce-mi place…

Sunt convins că toţi părinţii vor binele pentru copiii lor. Sau cel puţin binele din punctul lor de vedere. Dragi părinţi, binele este ceva relativ… Dacă vouă vi se pare un lucru bun, nu înseamnă neapărat că este bun. Copilul nu are alt exemplu în afara voastră, de-asta acei şapte ani de acasă sunt foarte importanţi. Oricât de ocupat ai fi, o dădacă nu-ţi poate ţine locul, iar, după ce creşte, vei afla că ai un copil infractor, drogat, alcoolist, etc…

Eşti sigur că ce vrei pentru copilul tău este şi ceea ce vrea el? Sau eşti egoist şi te gândeşti doar la tine?

 E un lucru acceptat de toţi (este şi normal de altfel) că nu toţi se pricep la orice  atunci când e vorba de tehnologie nouă. În special IT. Deoarece sunt tot felul de oameni, cu diverse limitări intelectuale (să nu le spunem proşti), au apărut helpdesk-urile. Adică, pentru cei ce nu ştiu (sic!), atunci când ai o problemă cu ceva, suni, şi te îndrumă, telefonic sau personal, să rezolvi respectiva problemă.

Spiritul antreprenorial s-a făcut simţit încă din Evul Mediu, când, printre torturi şi arderi pe rug, oamenii îşi făceau timp să mai inventeze câteve ceva nou. Cum ar fi o carte. Iaca instrucţiunile de folosire: (Mai mult…)