Constanţa BlogMeet.

A fost ok. Organizarea a fost… De fapt nu prea a fost Şi asta din cauza celor din Phoenix ce nu au binevoit să ne lase să aranjăm mesele în alt fel decât în linie. Aşadar discuţiile se purtau în grupuri de 5-6 oameni.

Unii se pare că au lăsat acasă cei şapte ani de acasă, deoarece au omis un mic amănunt: să salute! Au fost câţiva ce NU au salutat nici când au venit, nici când au plecat, simţindu-se, se pare, la o ieşire amicală cu prietenii. O fi timiditate? O fi altceva?

Am avut plăcerea să-i cunosc, pe Arhi, Bobby Voicu, Quinzelle (între noi fie vorba, seamană FOARTE mult cu Carrie din Sex and the city) Tiberiu, Skreach (pe care l-am pus să facă ceva mişcare), Miruna (care peste două luni ne părăseşte; pleacă în Canada), Roxana, Alex (tipu’ pare fioros. Nu e), Marius şi alţii ce se pare că i-am uitat. Asta e, data viitoare ar fi bine să ne şi prezentăm unii altora

M-a îngrijorat o chestie foarte ciudată: deşi media de vârstă era destul de scăzută, toţi puştii fumau ÎN DRACI, iar hainele mele, şi mai nou camera mea, miros a fum de ţigară. Bleah…

A fost, aşa cum am mai zis, ok. Se putea şi mai bine, dar se putea şi mai rău. La următoarea întâlnire sper să vină măcar 30 (câţi au fost azi) dar să fim într-un local ceva mai liniştit şi aranjaţi astfel încât să se poată discuta într-un grup ceva mai mare de 5-6 :).

La arme cu frunze şi flori!

Nu cred că este vorbitor de limba română ce nu a auzit cel puţin o dată acest cântec ce arată cât de bravi sunt românii. Sau cât de proşti…

De ce spun asta? Păi ia gândeşte-te la o discuţie între soldaţii români şi cei unguri să zicem (având în vedere perioada conceperii „hitului”):

Ungurii: noi avem gloanţe ce străpung orice armură! (existau armuri atunci?)

Românii: da, dar noi avem FRUNZE!!! Nu-i aşa că sunteţi speriaţi?

Ungurii: uh… nu

Românii: avem şi FLORI! Şi nu ezităm să le folosim! Sunteţi terifiaţi, nu?

Păi d’asta am pierdut noi Basarabia! D’asta trei sferturi din Ardeal e plin de unguri! Oare pe vremea lui Ştefan cel Mare tot aşa era?

ps: asta e aşa, de Ziua Naţională a României… Ca o ironie, Unirea s-a făcut fix în mijlocul ungurilor În urmă cu 89 ani, la Alba Iulia, nici dracu’ nu se gândea la autonomie şi plăcuţe bilingve….