20
Feb
Așa cum am precizat și ieri, mi-am instalat Windows Vista. Am pus și ne-lansatul încă Service Pack 1, pentru a câștiga un plus de performanță. Îl am instalat de miercuri (înainte să plec la Iași) dar nu am apucat decât ieri să mă „bucur” de adevărata lui valoare și performanță:
- rotița (scroll) de la mouse merge în anumite aplicații. În unele, mai obscure (cum ar fi Winamp) nu merge decât într-un singur sens iar în altele (e-texteditor) nu merge deloc. E problemă cunoscută pentru mulți cu șobolani Microsoft, dar nimeni nu se sinchisește să o rezolve (se știe de această problemă de când era Vista în RC, dar s-a considerat prea puțin importantă). Cei de la Nullsoft scriau pe forum: „momentan ne concentrăm pe probleme mai importante”. De parcă scroll e ceva inutil. Un fel de a cincea roată la căruță…
- task manager nu prea mai este accesibil cu ctrl+alt+del (cum eram obișnuit de pe vremea lui Win 95). În loc să apară într-o fracțiune de secundă, îmi apare întâi logon screen, apoi trebuie să aleg task manager. Sucks
- file rename din windows (pâna la Vista) îl foloseseam de cele mai multe ori doar pe jumătate. Ca programator, am nevoie din când în când de numele unui fișier (de exemplu o imagine): alt+tab (din editor în explorer)-> selectez cu săgețile fișierul -> F2 (rename) -> Ctrl+c (copy) -> alt+tab (înapoi în editor) -> ctrl+v (paste). Asta se întâmplă în orice alt windows. În Vista, dacă dau alt+tab, se pierde focusul aiurea -> ori folosesc soarecele, ori apăs tab de vreo 3-4 ori -> F2 pentru rename și îmi selectează numele FĂRĂ extensie. That sucks too.
- taskbar. aici sunt un pic ciudat: eu țin taskbar-ul sus, setat autohide. Merge ok, doar că, din când în când apare pentru o fracțiune de secundă (chiar și acum, în timp ce scriu apare).
- start menu este un pic diferit decât sunt eu obișnuit. Adică e prea mic pentru câte programe am eu instalate și trebuie să fac scroll mai mult decât trebuie.
Toate aceste chestii sunt mărunte, dar răpesc timp -> productivitate ceva mai scăzută decât în XP, ceea ce îmi face Vista să pară în continuare o jucărie pentru copiii teribiliști ce vor să aiba mereu ultima versiune a unui soft (știi copilașii ce își instalează XP 64 bit, indiferent dacă au sau nu drivere, doar pentru că pe CPU lor scrie 64?).
Eu am instalat prima dată Vista înainte de apariție (când era încă în beta) de curiozitate. Îmi place, sunt multe chestii „împrumutate” din OSX (chiar dacă mulți nu vor/pot să recunoască) dar și multe chestii aproape originale ce îl fac un sistem de operare aproximativ bun. Nu mi-a crăpat nicio aplicație (în două zile nici nu avea ce să crape), dar update de la Adobe a început și nu a terminat nici după vreo două ore (timp în care nu am avut aplicații deschise).
Probabil voi mai rămâne o perioadă la Vista (cel puțin două săptămâni) până mă voi întoarce la XP (sau la OsX, că tot mi-am instalat 10.5.2) deoarece am prea mult de lucru să-mi permit luxul de a instala un sistem de operare (cu aplicațiile aferente).
19
Feb
Despina îmi povestește live de o emisiune despre avorturi la tv. Spun că îmi povestește deoarece eu sunt prea zgârcit să-mi iau un TV. Sau poate sunt doar practic, deoarece nu l-aș folosi decât foarte rar. Și cum tunerul nu funcționează pe Vista* citesc emisiunile. Transcrise prin bunăvoința Despinei.
În fine, cică s-ar fi vorbit despre instrumente folosite în terifianta „artă” a avortului și, din vorbă în vorbă, s-a ajuns la Zina Dumitrescu. Vestita creatoare de modă, fost futo fotomodel, a făcut nu mai puțin de douăzeci de avorturi. O altă „doamnă”, ilustră necunoscută de altfel, a făcut 48 avorturi până la vârsta de 56 ani.
Eu susțin avortul. Sunt unele cazuri în care un copil chiar NU este dorit, chiar dacă s-au folosit metode de contracepție: s-a spart prezervativul (sau poate armăsarul nu știe să-l scoată corespunzător), calendarul sau pilule contraceptive. Niciuna din aceste metode nu este 100% sigură, dar are șanse foarte mici de eșec.
Acum… Eu stau și mă gândesc: oare la al treilea avort (sau sarcină nedorită, cum preferi) nu ar trebui să te gândești serios la sterilizare? Sau măcar la metode contraceptive. Pentru că la 50 avorturi este imposibil să fi folosit vreo metodă contraceptivă… Un prezervativ costă în jur de 2 lei (Durex, folosibil O SINGURĂ dată). O cutie de anticoncepționale costă în jur de 10-20 lei. Pentru o lună întreagă, timp în care te fuți de-ți sar capacele.
Să nu mai spun că era un dobitoc ce spunea „Nu e problema noastră, e problema voastră”. Altfel spus: „Vă privește cum rămâneți gestante, noi nu contribuim”. Nu ar merita spânzurat de „oo”?
*da, mi-am pus Vista într-un moment de nebunie. Pot spune că-mi și place dar îmi și displace în același timp. Nu știu în cât timp mă voi întoarce la XP (sau osX)
18
Feb
În urmă cu câteva luni scriam despre un mic incident la Famous. Respectiva însemnare a avut un succes neașteptat la momentul respectiv, dar s-a liniștit situația destul de repejor (2-3 zile). De aproximativ o săptămână însă am (re)început să primesc comentarii la acel post.
Partea amuzantă însă este alta. Aseară, pe la ora 7-8, mă sună un tip ce s-a recomandat a fi „băiatu lu patronu de la feimos” să mă întrebe de sănătate. Adică de ce le fac reclamă negativă, alături de câteva înjurături (venite din partea lui, deoarece eu, ca un gentleman ce sunt, nu înjur). L-am invitat frumușel să mă dea în judecată pentru calomnie și i-am închis telefonul.
Acum stau și mă gândesc: dacă tipu’ chiar era „băiatu lu patronu”, era frumos să se prezinte cu un nume. Sau măcar cu un număr de telefon. Eu am numărul afișat pe blog, dacă cineva vrea neapărat poate afla exact unde stau. Dacă chiar ești „băiatu lu patronu”, cât de greu ar fi să-ți aflu număul de telefonul de 30 meleoane dar cu cartelă. Să dăm bipuri, că nu avem bani de abonament.
Dar dacă nu era „băiatu lu patronu”? Ce ne facem? Începem să facem glume? Dar nu orice fel de glume… Chiar dacă cele mai bune glume sunt alea proaste, făcute bine (citând mari clasici în viață - aka Paraziții), ai nevoie de un anumit nivel pentru a-ți ieși ceva. În primul rând un nivel de cultură, apoi trebuie să-ți stăpânești tremuratul vocii. Care îți trăda emoția. Și prostia.
18
Feb
Despre drumul până la Iași am scris când eram în autocar. Totuși, pe scurt: eu am 2m înălțime iar picioarele au o lungime considerabilă -> scaune incomode. FOARTE incomode. Schimbat vreo 4 locuri până am găsit unul comod și cu un spațiu decent până la scaunul din față, iar când credeam că l-am apucat pe D-zeu de picior, vine un tip cu tenul mai negru decât prevede legea și cu un miros mai puternic decât prevede bunul simț și se așează în spatele meu. L-am suportat vreo 100km, după care a coborât, chiar dacă la un moment dat mă gândeam serios să îmi schimb iar locul, dar având în vedere cât am căutat ACEL loc… mi-am pus fularul pe nas și pe ochi (da, mă usturau ochii!) și am îndurat.
În Iași am rămas surprins să văd câte biserici sunt. La orice pas era o biserică. Finite sau nu, biserici peste tot. Ori au foarte multe păcate moldovenii, ori i-a prostit rău de tot Ștefan cel Mare și i-a învățat să facă biserici pentru orice.
Ceea ce mi s-a părut ciudat: Iașiul este primul oraș ce îmi place mai mult decât Constanța (habar n-am ce-mi place la Constanța, dar… pur și simplu îmi place) și iau în considerare să mă mut. În Iași. Din câte am observat (din păcate fericire nu prea am avut timp să vizitez prea mult din oraș, dar am observat un lucru super tare: peste tot ai unde să mănânci. Și că tot veni vorba de mâncat, am mâncat una din cele mai bune shaworma
La întoarcere am ales CFR, deoarece am vrut să plec cât mai târziu, iar autocarul pleca la 12 după amiaza. Mare greșeală. Frig. Curent. Călători nesimțiți care miroseau oribil de la țigări și care când nu fumau (din fericire fumau în afara compartimentului) făceau altceva și mai și: sforăiau!
Oricum, se pare că voi mai face cel puțin un drum la Iași. Cât de curând. Dar doar cu autocarul…
Dat fiind faptul că sunt nedormit de mai bine de 24 ore, rog a-mi fi iertate greșelile de orice fel.