Stiai ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune? Normal ca stiai, doar am cititori culti Ce nu stii insa este ca azi m-am urcat, pentru a nu stiu cata oara in trenul Constanta - Iasi. De ce ma tot duc la Iasi? Probabil stii deja. Daca imi esti prieten sau cunoscut. Daca nu, nu are prea mare importanta pentru tine

In fine, nu am de gand sa povesc despre motive ci despre aventurile si intamplarile petrecute azi. Nu doar pe drum ci toata ziua, incepand de dimineata..

Trezit, facut dusul de dimineata, vazut ultimul episod din LOST, injurat finalul si plecat la frizer. Unde constat cu stupoare ca singura frizerie din cartierul meu situat in centrul periferiei este in renovari… Damn, iar o sa mi se spuna Chewbaka (sau cum o cheama pe turbata maimuta)
Ma duc deprimat la farmacie sa-mi iau pastile. Nu, nu am ganduri… Doar dureri de cap. Pentru care mi-am luat Nurofen.
Nimic neobisnuit pana acum. Dar farmacista m-a intrebat…. Cat costa?
Dupa ce am lamurit-o ca e normal ca vanzatorul sa stie pretul, mi-a luat 88 mii (vechi) mi-a mai luat 2.000 (tot vechi) pentru punga. Personalizata, ce-i drept, cu o cruce verde si un sarpe incolacit pe un pahar…
Ajuns in gara si uimit de aglomeratia de pe peron (si iminenta taranime) mi-a scapat un “sa-mi bag p**a!”. Inca o injuratura cand am vazut ce loc am (13) si inca una cand trenul a garat : vagoane etajate.

In tren aglomerat. Atat de aglomerat incat unii mai aveau putin si se urcau pe tren (si as fi vazut operatiunea wire in direct ).
Am ramas surprins sa vad cati nu stiu sa citeasca, intrucat fie trageau de usile glisante fie le impingeau lateral cu o forta herculeana. Dar NU apasau butonul mare cu beculete pe care scria Automat.
Mai erau unii ce nu stiau sa citeasca. Aia care fumau chiar langa semnul de “fumaciosi, abtineti-va”.
Ziua nu s-a terminat. Nici drumul. Asa ca e destul de probabil sa mai scriu. Dar acum ma dor degetele. Scrisul pe telefon nu e foarte comod
Ne mai citim

Via.

Asta pentru că şi-aşa am mâţe pe blog, dar nu am articole despre pisici

Pe vechiul sistem (un AMD) mergea fără să-mi arate aşa ceva. Pe un dual core însă se pare că am probleme. Să-mi scot HC-ul de la naftalină?

Aici sunt drifturile:

Urmează o amintire de acum vreo cinci poate chiar şase ani, de pe vremea când lucram în service…

Ştiu că era un frig crunt de îţi îngheţau oasele, patronul service-ului nu te lăsa să te încălzeşti lângă calorifer (că deh, aşteaptă clientul…) iar cheile rămâneau lipite de mână (nu sunt bancuri… când e foarte frig şi e şi puţină zăpadă, cheile chiar se lipesc de piele!). Şi cum era foarte frig, şi cum eram şi cel mai mic, a căzut beleaua pe capul meu să mă duc să schimb un alternator la un cap-tractor Volvo (adică ceva în genul celui din filmul de mai sus, doar că era Volvo). În port. La marginea portului. Unde intră vântul în oraş…

A fost una dintre cele mai terifiante experienţe prin care am trecut, deoarece am rupt două tubulare de 19 iar la a treia (care era ultima şi a clientului) trăgeam cu grijă. Asta pe un frig crâncen ce a făcut cheile să devină casante iar banda izolatoare să nu funcţioneze (adezivul nu prea îşi mai făcea simţită prezenţa). După vreo două ore de chin şi groază, reuşisem imposibilul: transplantul de alternatoare era terminat. Evident, am avut o a doua problemă ce mă adusese la capătul răbdării: motorul mastodontului nu mai pornea deoarece bateriile erau descărcate (pentru cine nu ştie, alternatorul se ocupă cu încărcatul bateriilor; acesta era defect -> baterii goale). Caută cabluri în port. Am găsit cabluri, am găsit şi un alt camion dar… oricât de apropiate erau maşinile, cablurile erau prea scurte.

Am unit cele două cabluri făcând unul singur, dar mai lung pentru (+) bateriei şi am pus un levier între două roţi ale celor două maşini pentru a alimenta şi cu (-). După încă vreo 5 minute de aşteptat să se încarce cât de cât bateriile, a pornit. Pun aparatul de măsură pe borne… Stupoare: ALTERNATORUL NU FUNCŢIONA. Acela a fost unul din momentele când mă bucuram foarte tare că nu fumez, deoarece cred că aş fi aprins un pachet dintr-o dată. După o scurtă verficare de rutină, mi-am dat seama că uitasem să conectez o mufă (ups ) iar totul a început să funcţioneze ca prin minune.

După toată treaba asta, nenea şoferul s-a apucat să presteze prin port la fel ca tipul din filmul de mai sus, făcând drift-uri prin dană (era destul de liber). Dacă în film ţi se pare că e ciudat să vezi ditamai animalul făcând drift, îţi garantez că live este mult mai impresionant (dovada e că n-am uitat şi nici nu cred că voi uita vreodată) şi chiar îţi doresc să vezi aşa ceva (desigur, fără să trebuiască să lucrezi la un asemenea monstru).

Deoarece fanii mi-au atras atenţia că aproape se termină postul mare şi eu nu am scris nimic despre asta, m-am hotărât să mai păcătuiesc încă o dată şi să blafemiez (există cuvântul ăsta?!) pe o temă dată.

Aşadar nu voi scrie mult, îţi voi pune o întrebare al cărei răspuns mă macină de ceva vreme:

Dacă de la Crăciun (şi înainte, dar ala a fost ultimul post ) şi până acum ai fost o scârbă de om, crezi că pentru o săptămână de post - ţinut dintr-un snobism neînţeles - bătrânelul simpatic de sus o să-ţi ierte păcatele?

De ce snobism neînţeles? Pentru că unii ţin postul doar că e la modă. Ţin doar un post culinar de o săptămână (cum ar fi fost ca Iisus să care crucea juma’ de drum şi să zică: băi romanilor, eu îmi bag picioarele! Nu pot să car ditamai crucea! Nu puteaţi şi voi să-mi daţi să car altceva mai uşor? Să aduc un suc la soldaţi de ex?) pe parcursul căruia poftesc la diverse bucate (băi, ce aş mânca acum nişte friptane… dar nu pot, că sunt în POST!), înjură de toţi sfinţii şi de toate sărbătorile (ai observat că există înjurătura „Paştele Mă-tii”? de ce nu există şi „Crăciunu’ Mă-tii”?) şi se f*t în draci de zici că-s iepuri.

În schimb, dacă îi inviţi la o shaworma (la Famous ) îţi spun foarte revoltaţi: „băi, nu pot, ŢIN POST!”. Urmat de „băi, mi-ai făcut poftă de shaworma…”. Peste încă juma de oră: „Băi Ntz, mă gândesc numai la shaworma ta…”.

Ţii post? Stai, înghite în sec. Nu înjura (parcă musulmanii au o vorbă: trebuie să ai grijă şi ce iese din gură, nu doar ce intră), nu pofti şi nu te f*te ca disperatu’ şi aşteaptă să treacă postul, că doar n-au intrat zilele în sac şi îţi moare…

Tu ţii post?