În ultimele două-trei zile mi s-a spus de doi potenţiali clienţi că aş fi scump. O fi adevărat, nu spun nu, dar când asta o aud de la români nu prea mă afectează. Mai ales când clienţii îmi spun că am tarife ok spre ieftine.

Să fie problema la mine? La clienţi?

Eu tind să cred că la potenţialii clienţi, deoarece amândoi erau români. Iar românii au o oarecare reticienţă în a da câteva sute de dolari pentru 4-5 pagini tăiate, având impresia că totul e o treabă de copil ce se face imediat.

Oh, well… Pentru cei ce cred că eu sunt scump (pentru satisfacerea curiozităţii, tariful meu este în jur de 150-200$ pentru prima pagină, în funcţie de complexitate şi este gata în mai puţin de o zi sau $20/oră), hai să facem o comparaţie cu preţurile ce se găsesc pe net:

Slicendiceit: $350/pagină într-o zi sau $200/pagină într-o săptămână;

Slicemydesign: $220/prima pagină. N-am găsit în cât timp e gata;

Xhtmlize: $250/pagină într-o săptămână sau $500/pagină într-o zi;

YoDiv: ~$500/pagină (250 lire). Fără timp estimat;

Xhtmlizers: $250/pagină. Nici la asta n-am găsit timpul estimat.

Exemple aş putea găsi o multime, dar nu am nici timp nici chef de răscolit netul în căutare de sliceri. Desigur, poţi găsi o grămadă de sliceri la preţuri low-budget, dar preţul scăzut vine cu un preţ care nu prea se vede: cod în plus, cod scris cu picioarele, cod formatat aiurea, cod necomentat, and so on.

Nu consider că am un tarif mare, dar nici unul să cred că mă prostituez. Citeam mai demult pe net că este o metodă de a afla dacă preţurile tale sunt corecte: Dacă vei câştiga peste 75% din proiectele ce le negociezi, clar ai un tarif prea mic. În schimb, dacă vei pierde mai mult de 75% din proiecte, este evident că ai un tarif mult prea mare. Eu aş mai adăuga că este prea mare pentru România.

Şi pe internet este valabilă varianta „dincolo era mai ieftin”. Dar mai important să te gândeşti „oare dincolo era mai bun?”. Te zgârceşti la bani? Nu-i nicio problemă, este loc pe internet suficient pentru idei bune realizate prost, cum ar fi eok.ro care este optimizat şi scris cu picioarele, cel puţin partea de front-end. Pentru că un site, oricât de bine ar fi realizat ca back-end, un utilizator nu va observa asta. Pentru că pentru un utilizator e important CE VEDE. Adică ce face designerul şi front-end developer-ul (adică io )

Nicio problemă, vă puteţi mira în continuare de ce site-urile bune din România se pot număra pe degete

Well… Am făcut-o şi p-asta Am făcut primul meu plugin de Wordpress care mai şi merge. Şi încă merge bine.

Utilizare: selectezi textul -> apeşi Q (de la quote) iar textul selectat apare în textarea de la comments. Simplu, drăguţ şi cred că destul de util

Download: AICI. Spread the word

Well… M-am tot jucat eu de-a Picasso în ultimele 2 zile (de fapt am început ieri noapte) şi m-am apucat de făcut redesign la celălalt blog al meu.

Şi cum m-am jucat eu ce m-am jucat, mi-a plăcut ce a ieşit. Aşadar. Noul meu blog dev.iamntz.com

//edit: şi na, m-am supărat şi mi-am schimbat şi blogul ăsta. Ce zici? Îţi place?

E aproape 3AM şi n-am somn. Şi cum stau eu fără somn ascultând liniştea imaginară, aud că s-a deschis sezonul. Nu, nu îmi spun piticii chestia asta. Pur şi simplu aud. Hai să-ţi spun şi cum.

Eu locuiesc destul de aproape de Şoseaua Mangaliei. Cei ce sunt din Constanţa cunosc cu siguranţă şoseaua, iar pentru cei ce nu sunt, le voi explica. Şos. Mangaliei este o stradă destul de lată (dar care n-a fost suficient de cuminte să fie denumită bulevard) care duce, aşa cum îi spune numele, spre… Mangalia. Eh, dar strada asta, pe o porţiune de câţiva Km, este dreaptă.

Revenind la ascultatul liniştii… Cum stăteam eu tolănit într-o poziţie taaaare ciudată, aud motoare turate. Da’ turate! Cred că încă puţin şi începeau să sară pistoanele din bietele motoare. Iniţial s-au auzit pe loc, dar la scurt timp au început să se audă în viteză. Şi de „mocciclete” şi de maşini cu prea mulţi cai putere pentru un utilizator obişnuit.

Şi mă gândeam că s-a deschis sezonul de donat organe… Nicio problemă, stăm cu ochiu’ pe forumul comunităţii ce se împuţinează pe zi ce trece să fim la curent cu noutăţile în domeniu. Şi să mai vedem cum sunt înjuraţi nesimţiţii de conservari…

După ce în urmă cu câteva luni eram curios de ce nu există instrucţiuni pe ambalajul de gel de duş şi cum se foloseşte apa de gură, acum câteva zile eram de-a dreptul revoltat că nu ştiu pentru ce sunt bune ceaiurile ce le am în casă. Azi m-am liniştit când am văzut că se poate mai rău. MULT mai rău…

M-am uitat pe un pachet de… absorbante. Nu zic că erau Always, pentru a nu se spune că fac reclamă. Eh, pe respectivul pachet scria ce conţine, cât timp sunt valabile, adresa producătorului, a importatorului, etc. Dar… NICĂIERI nu scria ce dracu e în respectivul pachet! Dacă te uitai foarte atent, într-un colţişor arăta un slip şi un absorbant. Dar nicăieri nu scria că ăla este absorbant.

Eu îmi şi imaginez o puştoaică de 12-13 ani (sau când începe distracţia) venită de la ţară, fără să fi auzit niciodată de firme de profil şi începe să caute disperată ceva… De întrebat nu va întreba pe nimeni, pentru că este foarte ruşinoasă (doar i se întâmplă doar ei asta, nu? ) iar părinţii au considerat asta un subiect tabu. Se va opri la raftul de vată, va lua cinci pachete să-i ajungă luna respectivă (câte unul pentru fiecare zi ) iar luna următoare… Dumnezeu cu mila.