Bărbatul-femeie – Naomi – a fost bătut(ă) aseară de câţiva indivizi necunoscuţi. Indivizii nu sunt foarte interesanţi, dar Naomi… :
Cu siguranţă la OTV se va discuta despre cazul acesta mult timp. Va concura şi chiar va depăşi în audienţe cazul Elodia. OTV-ul îşi va lua un nou Lazarus, care îşi va lua o maşină şi mai tare decât vechiul Lazarus, doar aşa, să se oftice primul Lazarus. De fapt, eu cred că noul Lazarus – al cărui nume încă nu l-am aflat – este chiar unul din atacatorii lui Naomi.
Citind la ADD despre Banca Transilvania, mi-am adus aminte de o fază semi-nasoală păţită în urmă cu vreo două săptămâni (de care… am uitat să scriu).
Totul a început cu vreo cinci ani în urmă, când mi-am făcut contul. Am făcut un cont în USD, unul în lei şi, în ignoranţa caracteristică-mi, nu am ţinut cont de sfatul tipei de acolo şi nu am făcut şi în EUR.
Cinci ani mai târziu (adică acum vreo două săptămâni), mă duc frumuşel cu nişte euro la BT Carrefour în ideea să-i schimb în lei şi să-i depun. Deoarece tanti din bancă era prea ocupată cu poveştirile alături de o colegă, mă trimite la ghişeul de schimb valutar (?!!). Pe scurt trebuia să mă duc la un ghişeu să schimb euroii după care să mă întorc la alt ghişeu pentru a depune leii. Ghişee care sunt unul lângă altul, distanţă de maxim un metru între operatoare. Atât doar că unul era în afara băncii.
Pentru prima dată BT m-a dezamăgit prin modul în care am fost tratat. Că aplicaţia lor de internet banking e jalnică, contează prea puţin acum
Daca-L iubesti pe Dumnezeu si nu ti-e rusine de toate lucrurile bune pe care ti Le-a facut il dai mai departe in 60 de secunde!!! Sa vedem daca cel rau te va impiedica
Acum… Stau şi eu şi mă întreb:
Dacă nu îl iubeşti? Da, poate e o relaţie de amiciţie, prietenie cel mult. Ţin la el, dar n-aş putea spune că-l iubesc. Nu ar fi oarecum gay toată treaba asta??
Unui părinte căruia i-au murit amândoi copiii şi soţia (sau soţul), izbiţi pe trecerea de pietoni de un şofer cu mai mult alcool decât sânge în corp, nu cred că îi va fi ruşine cu lucrurile bune întâmplate, nu?
Au trecut câteva minute de când am primit mass-ul;
Oare D-zeu stă pe messenger să vadă cine trimite mesajul mai departe? Cine nu îl trimite, zbang, le pică netul!
Oare cel rău m-a împiedicat să trimit mesajul? Nu cred, sunt singur în cameră! Oare n-am trimis mesajul pentru că nu trimit mass-uri idioate? Cu siguranţă a fost „the devil”…
Şi nu, nu te obosi să mă înjuri. Dumnezeul tău mă va pedepsi
Aseară eram cu Despina în Carfur să ne facem cumpărăturile. La un moment dat, se aude o alarmă iar o tanti încerca să ne atenţioneze că s-a găsit o breşă în sistemul de securitate şi suntem rugaţi să evacuăm magazinul. Cum s-a comportat turma? Păi… cam aşa:
o parte dintre cei ce erau în magazine (me included) au lăsat totul baltă şi au mers foarte repejor (fără înghesuieli/panică/etc) până la ieşire;
o altă parte (tot din cei din magazine) se duceau cu produsele la casă pentru a le cumpăra
sunt convins că o parte (mică) a încercat să iasă cu produse neachitate;
o parte de la food court au lăsat mâncarea şi au ieşit;
o altă parte din cei de la FC au luat mâncarea după ei;
şi, în sfârşit, ultima parte, au început să înfulece mâncarea pe nerăsuflate, unii fără să se ridice de la masă.
Din fericire, în două minute s-a lămurit treaba: o eroare în sistem. Dar, mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă nu era o eroare în sistem. Dacă era vreo scurgere de gaze pe undeva, vreun vesel scăpat de la Palazu’ cu vreo armă de la Ciorogârla, vreun atentat terorist (da, aberant, dar presupunem prin absurd) sau cine ştie ce minune, îţi dai seama cum zbura mulţimea? Zbura la propriu!
Oare atât de indiferenţi suntem cu noi înşine? Chiar merită să-ţi pui viaţa în pericol pentru nişte aripioare picante sau o pizza? Eu incă n-am găsit aripioarele pentru care merită să mori
Şi când mă gândesc că unii erau cu copiii de mână…
