Da, ştiu, eşti iubitor de animale. Îţi plac câinii foarte mult. Mai ales ăia fără stăpân, pentru că cel mult le dai de mâncare. Eventual te amuzi asmuţindu-i pe trecători. Dar, pe lângă asta, îţi place să-i înjuri pe ăia ce nu suportă câinii vagabonzi sau ăia pe care îi deranjează lătratul nocturn sau nenorociţii îmbrăcaţi la costum ce pur şi simplu se dau la bietele animale – de altfel foarte paşnice – încercând să ocupe teritoriul.
Desigur, nu te-ai gândit niciodată să iei un câine fără stăpân şi să-l faci câinele tău. Să fii tu stăpânul lui. Să „converteşti” un câine vagabond într-unul „de casă”. Sau măcar să strângi căcatul lăsat de câini. Pentru că, nu-i aşa, şi câinii – ca şi femeile – obişnuiesc să se cace!
Azi m-am dus să îmi iau adaptorul pentru WII de la Torent. Şi fiind o vreme super mişto am zis să-mi pun şi eu oasele şi muşchii în mişcare, înainte să se atrofieze complet. Am fost şocat să văd câţi căcaţi de câine sunt pe trotuare. Practic, pe trotuar, trebuie să fii foarte atent la trei lucruri:
- La maşini. Fie că sunt gata parcate, în curs de parcare sau gata de plecare, trebuie să fii foarte atent să nu te lovească. Eşti pe trotuar? Şi ce?
- La gropi. Mazăre a făcut şoselele din Constanţa la o calitate rezonabilă, cam prin toate zonele oraşului. A omis însă trotuarele. Iar dacă alea de pe str. Mihai Viteazu le-a sărit, nu vreau să mă gândesc în alte zone ale oraşului…
- La căcaţi. Pentru că iubitorii de câini de care am spus mai sus, după ce le face „odrasla” un hăndel d’ăsta pe stradă, se scarpină în fund şi pleacă mai departe. Ok, eu sunt fără suflet, o să ard în flăcările iadului, în cele mai adânci cazane. Dar tu, iubitorule de căcaţi câini, de ce nu umblii cu un făraş mic după tine să-i strângi… ploconul ce ni-l lasă pe stradă ? Da, nu ai văzut niciodată pe nimeni făcând asta. Dar ştii de ce? Pentru că nimeni n-a făcut asta niciodată! Iar tu… De ce să fii mai fraier? Doar n-oi fi tu prostu’ satului să cari după tine un făraş şi câteva pungi să strângi după câinele ce-l scoţi la plimbare. Că de asta îl scoţi, nu? Doar te-ai săturat să strângi după el prin casă…
Da, ştiu, n-am suflet. N-am nici termopane (cum mi se sugera în câteva comentarii). Dar, dacă trecem peste lătratul la ore târzii, dacă trecem (cu greu, doar de dragul discuţiei) şi peste faptul că nu poţi intra în casă din cauza câinilor, cum putem trece peste căcaţii lăsaţi peste tot, care mai de care amplasaţi cât mai strategic? Dacă nici căcaţii ăştia nu te deranjează… Oi fi eu fără suflet, dar tu eşti fără pic de bun simţ!
- Nu, n-am călcat în nimic azi. Dar m-a enervat la culme că trebuia să fiu cu ochii în patru atât la câinii de pe stradă care lătrau la mine cât şi la bucuriile lăsate în urmă de aceştia.
- Am folosit termenul „căcaţi” şi nu sinonime mai paşnice intenţionat. Te deranjează? Şi pe mine. Dar pe mine mă deranjează mai mult căcaţii propriu-zişi decât cuvintele.
________________________________________________________
Fără legătură cu câinii, adaptorul respectiv merge excelent cu un Hdd Maxtor de 40gb. Atât Windows cât şi Wii l-au găsit fără nicio problemă. Instalarea jocurilor durează cam 10-15 minute (de pe DVD) iar încărcarea e instantă. Recomand oricui 
). Dar de dimineaţă, în timp ce mă spălam cu soluţia antibacteriană cu eficienţa demonstrată pe vreo 90% dintre subiecţii de test, am constatat (fără prea mare stupoare, ce-i drept) că mi-a apărut o bucurie pe faţă. Nu foarte vizibilă, nu foarte deranjantă dar… suficient cât să mă facă să mă simt oarecum elitist. Pentru că, într-o oarecare măsură, fac parte din acei 10% pentru care produsul NU a funcţionat bine.
