În ciuda titlului destul de critic, azi m-a mulţumit ceva. Nu, nu căcatul. Formularele! Hai să-ţi povestesc ce şi cum.

Formularele

Fiind sătul până peste cap de prăpădiţii de la Banca Transilvania, m-am hotărât să-mi fac cont la altă bancă. În urma sugestiilor, am ales ING. Acum nu pot decât să sper că va fi bine… De hotărât, m-am hotărât de mult timp că vreau cont, dar din lipsa timpului sau din cauza lenii (oh, da, uneori sufăr ) am tot amânat-o de pe o zi pe alta. Azi mi-am luat inima în dinţi şi pe Despina de mână şi am purces voioşi spre bancă. Între noi fie vorba, eu am luat-o pe Despina cu mine să o pun să completeze formularele, pentru că la cât de mult scriu eu, este imposibil să nu o gafez de câteva ori. Minim şase.

Am ajuns la bancă, o tipă drăguţă ne-a întrebat ce şi cum, i-am povestit că vreau un card pentru plăţi online, mi-a explicat, i-am zis ok. Mi-a cerut buletinul iar vreo două-trei minute mai târziu mi-a dat formularele. Să le semnez, pentru că erau gata completate

După ce le-am semnat, mi-a dat digipass-ul şi pinul de la card !!! Fără să aştept o săptămână (cum s-a întâmplat la bt) sau chiar mai mult (cum am auzit câteva poveşti horror). Iniţial am crezut că tipa glumeşte când mi-a zis că-mi dă digipass-ul. Nu a glumit…

Se pare că au început să mă mulţumească şi pe mine chestii

Căcatul

Ştii ce se întâmplă când se mută ţăranii la oraş? Vezi tot felul de dubioşi în locuri cu pretenţia de a fi selecte (bine, chiar dacă nu e aşa, dar nu mai spune nimănui!), cu tot felul de gesturi, care mai de care mai… cul. Dar azi am văzut ţăranul suprem. Am văzut ţăranul care ar putea da lecţii tuturor meltenilor care se cred meltenii meltenilor. I-ar face să roşească chiar şi pe cei mai jegoşi oameni din satul lor…

Eram azi în City Mall. Şi cum eram noi azi în City Mall, vedem un cuplu cu un copil în cărucior. Nimic anormal, nu? Şi cum era cuplul cu copilul în cărucior, unul din părinţi stătea în faţa căruciorului, cu pampersu’ (maroniu) lângă cărucior, cu un tub de talc în mână şi un şerveţel umed în cealaltă, schimba copilu’. În MIJLOCUL mall-ului, în faţă la Zara, cel mai de fiţe magazin (da, ăla cu un raion TRF) . Fără să exagerez, dacă există o machetă a mall-ului şi se înfige un creion fix în locul unde îi schimbau pampersu’, macheta va sta în echilibru! Asta în condiţiile în care la MAXIM 20 de metri era o… toaletă.

După vreo doi ani în care am scris pe blog.iamntz.com, m-am hotărât să mă mut. De fapt nu să mă mut, ci să „activez” pe domeniul iamntz.com. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că voi păstra blogul vechi pentru chestiile mai non-tehnice (de exemplu cum tropăie vecina de sus), încercând să păstrez acest blog un pic mai orientat spre o anumită nişă. Articole/linkuri de programare, software sau hardware. Ce mai? Geek stuff în toată regula. Mai departe…

(post LUNG!)

Ca freelancer am intrat în contact cu câteva sute de potenţiali clienţi. Dintre ei, doar câţiva au devenit clienţi cu care chiar am lucrat. Ce aveau în comun TOŢI acei potenţiali clienţi? Vroiau să lucrez repede, bine (calitativ) şi ieftin. Ori motto-ul meu este că din astea trei, oricum le-ai combina, nu poţi avea mai mult de două opţiuni alese. A treia rămâne pe afară. ÎNTOTDEAUNA.

Un mic exemplu de pe RAC:

Clientul vrea un site agregator care să fie şi social bookmarking. Nimic anormal. Dar vrea un preţ corect (zice el). De fapt vrea un preţ mic. Cel mai ieftin. Mai vrea să fie gata cât mai repede (30 zile). Mai vrea un top coder (care a mai lucrat la alte proiecte mari), să lucreze full time la proiectul lui, drepturile asupra surselor, trei luni suport tehnic, ş a m d. Nu se spune preţul maxim, dar licitaţiile pleacă de la 500$. Dacă cineva ar bidui cu 500$, cu siguranţă ar accepta.

30 zile x şase ore/zi (deh, suntem mai leneşi), încadrate în 500$ ar însemna în jur de 3$/oră. Chiar dacă ne încadrăm în 1000$, tot e puţin. FOARTE puţin. Eu vreau să văd un programator de vârf, care a mai lucrat la proiecte mari, dispus să lucreze full time şi să cedeze drepturile asupra surselor dispus să lucreze cu 3$/h. Sau 5$/h. Sau 15$/h. Un programator în categoria descrisă mai sus va cere MINIM 50$/h.

Presupunem însă că găsim un programator dispus să lucreze la banii ăştia. Ce primim?

• O grămadă de bloatware. Cod scris cu picioarele, neoptimizat pentru nimic. Cam cum am avut eu parte în urmă cu vreo două luni de la un indian (da, cel care ştergea doctype-ul)
• Performanţe neaşteptate. Desigur, neaşteptat de scăzute. Timpi mari de generare/încărcare a paginii, indiferent de serverul pe care îl ai.
• SEO lipsă. COMPLET. Chiar dacă succesul site-ului va depinde într-o măsură foarte mare de traficul adus de motoarele de căutare.
• O grămadă de erori în funcţionarea site-ului. Sau nicio eroare (dar nici nu funcţionează) şi trebuie să ghiceşti ce nu e în regulă.
• Şi multe altele…

Care e şpilu’?

(Mai mult…)

Un mic rebranding:

Stai pe aproape!

În urmă cu vreo două-trei săptămâni am cumpărat câteva LED-uri de pe Ebay (din Hong Kong). D’alea luminoase, de 17.000 mcd. Am luat vreo cinci… sute, deoarece le-am luat la un preţ mai mult decât ok, comparativ cu ce avem în ro: 20$- 500 bucăţi. Şi încă 20$ transportul. Am luat din două locuri, prin urmare mi-au venit două colete. Evident, trebuia să mă duc la Oficiul Poştal Vamă să le ridic. Întâmplările au fost cam aşa…

Primul colet.

Fiind prima dată când primesc un colet extern (aparent coletele de la Amazon nu sunt colete, ci plicuri, deci nu intră în categoria asta ) n-am ştiut că trebuie să mă duc cu invoice-ul de la Paypal. Tipul de la vamă care completa hârtiile era cam tâmpiţel şi nu m-am putut înţelege cu el sub nicio formă. Prin urmare am tras o fugă până la Despina şi am pus invoice-urile pe stick. Deoarece imprimanta ei cântă ca o lebădă…

Mă duc eu cu stickul la tâmpiţelul de mai sus, îi explic situaţia şi îi zic că am invoice-urile pe stick şi îi arăt stick-ul. Aveam stick-ul într-o mână şi telefonul în cealaltă mână. Ştii ce m-a întrebat?

- Stick-ul se bagă în telefon?

I-am explicat în termeni foarte simpli (aveam stick-ul într-o mână şi îi gesticulam cum se înfige în pc-ul din faţa lui) care e treaba cu stick-ul. Fără succes. Este nevoie de foaie. You fucking fuck! Protejăm natura! Oricum pe invoice-ul ăla pot să pun orice sumă vreau eu!!!

Am intrat la vameş, i-am explicat situaţia şi i-am zis că oricum mai vine un colet în câteva zile şi, dacă vrea neapărat, mă poate taxa atunci. Omu’ s-a minunat de grămăjoara de LED-uri, s-a scărpinat voiniceşte după ureche (trebuie să recunosc, în momentul ăla am făcut un pas în spate; de păduchi n-am nevoie!) şi mi-a zis:

- Păi dacă n-ai factură… Nu pot să te vămuiesc. Vedem noi data viitoare.

Yeee, prima tranşă de LED-uri. 200 bucăţi. Le aveam în mână şi mă îndreptam spre casă…

Al doilea colet.

Fiind a doua oară când primesc un colet extern, deja ştiam care e mersul. Îmi printez de acasă invoice-ul de la Paypal şi mă duc mintenaş spre Oficiul Vamă. Acelaşi tâmpiţel. Îi dau avizul şi foarte mândru de mine, îi întind şi foaia de la Paypal. Victorieee!! Totul e ok, nu mai comentează, nu mai trebuie să-i dau explicaţii.

La vameş însă, am aflat următoarele:

• Taxa de vamă se calculează în funcţie de invoice. Dacă nu ai aşa ceva, se face o comparaţie cu o listă de preţuri dintr-un caiet. Dar e bine să o ai. Mai ales că, în cazul Paypal, acest invoice îl poţi modifica
• Taxa de vamă se calculează în functie de preţul total de pe invoice. Dacă pe invoice e scris şi preţul transportului, you are screwed!
• Taxa de vamă se aplică indiferent dacă primeşti cadou sau cumperi un produs. Diferenţa este că la un cadou ai scutire de vamă de 40€ (sau USD, nu mai ştiu), iar la un produs cumpărat doar de 10€/$.
• Dacă ai un produs pentru care nu ai factură şi nici nu este în caieţelul magic… E nasol. Se păstrează produsul în vamă până se evaluează, după care plăteşti vama şi primeşti produsul.

Evident, de această dată n-am mai scăpat. A trebuit să plătesc vamă. 11 lei.

La un moment dat, vine tâmpiţelul de mai sus în biroul vameşului şi întreabă: „tăiaţi chitanţă?”. Primind un răspuns afirmativ, îmi zice:

- Trebuie să plătiţi o taxă de 2.2 lei

- Asta e chitanţă pentru [prima] chitanţă? Întreb eu, FOARTE nedumerit….

- DA! Îmi răspunde el, vizibil mândru de ceea ce face.

- Şi… Trebuie să plătesc şi o a treia chitanţă pentru chitanţa aceea? Că nu am prea mult timp la dispoziţie.

- Ah, nu, doar asta, îmi răspunde, apucându-se sârguincios de scris.

Îi dau vameşului 11 lei (am considera o sumă justă, mai ales că la primul colet n-am plătit nimic), tâmpiţelului 2.2 lei (sume FIXE!), îmi iau cele 300 LED-uri şi 600 rezistenţe (da, ăştia mi-au dat şi rezistenţe pentru 5 şi 12 V ) şi plec. La ieşire observ noua uşă din PVC, cu geam termopan, proaspăt montată. Care în urmă cu doar câteva zile nu era acolo…