Well… astăzi am chinuit căştile cu… The Prodigy :twisted:

(Mai mult…)

Hai să facem un mic exerciţiu de logică:

Presupunem că ai 30 şi un pic de ani, 160cm înălţime şi cântăreşti peste 80kg. De ce trebuie să alergi primul la uşă să cobori din mijlocul de transport, mai ales dacă ştii că te chinui să „ieşi în lume” ?

În plus, de parcă nu ar fi de ajuns că durează 20 secunde să facă trei paşi, imediat după ce coboară, ce crezi că face? STĂ! Se postează în faţa uşii şi îşi trage sufletul, doar a cărat zece saci de nisip…

Băi nene, ai peste 80kg, stai la coadă, nu te băga ca bivolul în faţa tuturor…

Sau cel puţin aşa pare din sigla cabinetului de stomatologie:

De voie, de nevoie, a trebuit să stau câteva zile în Bucureşti. Pe lângă treaba care am avut-o (chestii pe plan profesional; asta e tot ce pot spune), mi-am găsit vreo două-trei ore să bântui prin oraş, chiar dacă însoţitorul meu mi-a spus că este un oraş… MARE. Înarmat cu răbdare, Coke şi ceva timp liber am plecat de nebun la modul: Ce e aici? Nu ştiu! Pe aici mergem! :twisted:

Am văzut câteva chestii drăguţe care nu le-am văzut dăţile trecute, deoarece nu am avut de-a face cu sectorul în care mi-am pierdut câteva zile din viaţă.

Ce m-a impresionat destul de mult: Rapidul. Nu echipa, trenul!

Au trecut câţiva ani buni de când nu am mai călătorit cu trenul, iar când am văzut aer condiţionat în vagoane am zis: WOW. Acest WOW s-a mărit când am văzut şi prize (220v) numai bune de alimentat laptop-uri Faptul că a durat foarte mult călătoria (230km parcurşi în 5 ore) este singurul minus, dar, dacă aveam un notebook la mine făceam ravagii, deoarece trenul parcă mi-a dat un chef de lucru nebun. Atât de mult aveam chef de lucru, încât mai aveam puţin şi începeam să scriu cod pe telefon.

Două chestii ciudate m-au surprins:

1) când m-am dus, am ajuns cu aproximativ 10 minute mai devreme, iar când m-am întors, am ajuns cu 20 minute mai târziu (cred că dobânda)

2) jumătate din drumul spre Bucureşti, nu am avut semnal GSM. Prin urmare, nu aveam nici net şi m-am plictisit de moarte. Partea cu adevărat ciudată vine acum: La întoarcere am avut semnal FULL aproape tot drumul, fiind câteva zone unde fluctua şi doar de două-trei ori am rămas fără semnal. Bateria telefonului s-a încins

Dacă totul va fi bine, voi mai ajunge în Bucureşti cât de curând… :twisted:

Ţiganii au chef de scandal. Mereu. Chiar şi atunci când nu au chef de scandal, ţiganii caută ceva scandal. Orice, nu contează, scandal să fie!

Mergeam mai devreme cu maxi-taxi şi, deoarece am făcut un calcul mic şi am ajuns la concluzia că ar ajunge mai repede decât un autobuz la destinaţie. GREŞIT! Au trecut trei autobuze pe lângă maxi-taxi. Dar hei, nu mă grăbesc chiar ATÂT de tare, în plus, la 20km/h sunt în siguranţă, nu? Ce accidente grave s-au întâmplat la viteza asta? Tocmai mă pregăteam să-i mulţumesc şoferului pentru grija purtată nouă, pasagerilor, când, ce să vezi auzi? Îmi sună telefonul! Îi cer, politicos să dea muzica manelele mai încet (adică ceva de genul: fiţi amabil, vreţi să daţi „muzica” puţin mai încet?). După 10 secunde, plictisit şi sictirit, de parcă i-aş fi cerut să meargă cu 25km/h, opreşte muzica. (Mai mult…)

Atât!