Trebuie să recunosc, sunt genul de geek om care se limitează în a folosi combinaţia clasică de creion (sau orice alt instrument de scris) şi hârtie. Asta deoarece cam întotdeauna am alte modalităţi de a face diverse însemnări (fie prin calculator, într-un .txt fie pe telefon).
Eh, azi, din varii motive, a trebuit să scriu câteva rânduri pe o bucăţică de hârtie (câteva note explicative). După ce am pierdut vreo zece minute căutând un instrument de scris, am constatat cu stupoare că… nu mai ştiu să scriu Litere scrise aiurea, mână tremurândă, caligrafie ioc (bine, la asta niciodată n-am fost bun, iar ăsta a fost un motiv pentru care toate rudele făceau glume pe seama mea că mă voi face doctor), ce mai, mă simţeam ca un elev de clasa I ce tocmai a descoperit stiloul.
Stau şi mă gândesc dacă ar fi bine să mai scriu câte ceva din când în când, să nu uit să scriu sau să aştept până uit de tot şi poate învăţ să scriu şi eu ceva mai caligrafic?
În urma numeroaselor telefoane din partea doritorilor de livrări mâncare la domiciliu, insist să fii un pic mai atent! Ştiu că ţi-e foame, ştiu că te roade stomacul, dar dacă nu poţi face diferenţa dintre un BLOG şi site-ul unei pizzerii, înseamnă că vei avea probleme la desfacerea cutiei de pizza => mai bine mănânci oo prăjite. Asta pentru că ora 12 noaptea NU este o oră tocmai potrivită pentru a-ţi permite să greşeşti numărul!
Oricum, să nu zici că sunt băiat rău, poţi găsit detalii despre Pizza Sabroso la adresa www.pizzasabroso.com
————————————————————————-
Well… Ca să nu mai zică lumea că sunt veşnic nemulţumit, azi vreau să LAUD Pizza Sabroso. Ieri, într-un moment de foame şi disperare am făcut comandă de o pizza XXL (da, aia cea mai mare) fără să ştiu de oferta lor că mai primesc încă una. Comanda a venit cam în 40-50 minute şi când mi-a dat tipul două cutii i-am zis că e o mică greşeală, deoarece nu am comandat decât una (şi că nu am bani să le plătesc pe amândouă, dar asta doar în gând). Mi-a explicat că este ofertă şi că totul e ok.
Ok, dacă totul era ok, mai aveam nevoie doar de două lucruri: nişte sos pentru pizza şi o bere. Aşa că am tras o fugă până la Interex (btw, au montat la camere de supraveghere de parcă ar fi Fort Knox), mi-am făcut stocul şi am devorat aproape o pizza. Restul, cătinel, cătinel, a rezistat eroic până azi când am terminat ultima felie
Ce mi-a plăcut:
Au site. Deşi am aflat de site după ce am făcut comanda (adică după ce am văzut cutiile de pizza), am rămas plăcut impresionat că au un site drăguţ (chiar dacă este un template) bazat pe… wordpress (my love)
Fiind duminică, mă aşteptam să dureze mult mai mult decât a durat;
Pizza era FIERBINTE;
Pizza bună. Am luat o rustica şi mi-a plăcut: are de toate, din abundenţă şi este gustoasă. Totuşi, cel mai bine ar fi să fie mâncată caldă;
Ce NU mi-a plăcut:
Nenea care mi-a luat comanda nu m-a întrebat nimic despre sosuri. Cred că ar merge de minune tehnica McDonalds (pentru 2 lei vreţi şi un sos de pizza?);
Site-ul nu are date despre firmă (adresă & craps) ci doar două numere de telefon;
Că au fost doar două pizza
Pe viitor voi mai face comandă de la ei, dar cu siguranţă voi încerca şi restul mâncărurilor (sper să nu mai comand de la Casa Angelli decât în toiul nopţii ) deoarece mi-au plăcut. Având în vedere că sunt destul de greu de mulţumit, iar Pizza Sabroso a reuşit aproape imposibilul, îţi recomand să încerci şi tu o pizza. Nu e reclamă (sau post plătit sau mai ştiu eu ce) ci doar un happy customer
Că tot sunt întrebat de toată lumea ce aş vrea de ziua mea (26 august), mi-am făcut o listă. Nu vreau cadouri scumpe sau mai ştiu eu ce alte minuni. Vreau doar să-mi fac o bibliotecă ce cuprinde câteva cărţi de specialitate (am destule printate, dar vreau şi „originale”).
So… Mi-am făcut frumuşel o listă ce cuprinde câteva cărţi de pe amazon.com ce prezintă un interes destul de mare pentru mine. Dacă vrei să-mi faci un cadou frumos, pregăteşte-ţi cardul şi dă un ochi pe http://www.amazon.com/gp/registry/wishlist/186MQYX3HOEDB.
Cum probabil ştii, în urmă cu câţiva ani am lucrat ca electrician într-un service auto. Nu a fost cea mai mai bună perioadă din viaţa mea, dar cu siguranţă nici cea mai rea, deoarece a fost „rampa de lansare” spre IT (primul meu calculator l-am luat cu banii câştigaţi în primele luni de muncă asiduă).
În fine, nu asta vreau să zic. Vreau să-ţi povestesc un pic de şeful meu. Cu toate că nu mai avusesem niciun şef până atunci şi nu ştiam cum trebuie să fie un şef, învăţasem cum NU trebuie să fie: parşiv, pseudo-prietenos, pseudo-săritor în ajutor, pseudo-bla bla bla. Eh, dar nici despre cum (nu) era şeful meu nu vreau să-ţi zic. Vreau să-ţi zic un mic obicei de-al lui…
De fiecare dată când nu îi convenea ceva - şi crede-mă, erau MULTE care nu-i conveneau (cred că mă depăşea pe mine) - se apuca să povestească oricui era dispus să asculte (dacă nu era dispus îl obliga) despre întâmplările lui din Germania post-decembristă. Cât de civilizaţi sunt nemţii, cât de educaţi sunt, ce curat e la ei, etc. Cu toate astea n-a rămas la ei. Pentru că bulangii ăia de nazişti vroiau să munceşti dacă vroiai să locuieşti acolo. Nu aveau nevoie de (încă) un parazit…
De ce zic despre asta? Păi… Zoso începe să semene cu el (bine, până la un punct). Nu îl înjur să am trafic, nu îl înjur să am succes. De fapt… Stai! Nu îl înjur deloc. Dar de când s-a întors din minunata ţară numită Nemţia ( ) am văzut că are mereu de făcut o comparaţie. Ba că ei au nu ştiu ce, ba că ei sunt nu ştiu cum, ba că până şi câinii sunt mai silenţioşi la ei! Uh… La noi nu este nimeni să dreseze câinii să nu latre între 14-18 şi 22-07 Da, e interesant să povesteşti cum a fost într-o altă ţară un pic (un pic my ass!) mai civilizată decât România. La dracu, chiar şi unul care se duce în Uganda poate povesti că a fost într-o ţară mai civilizată
Oricum, povestirile din aceeaşi perioadă a vieţii spuse de nenumărate ori, la foarte mulţi oameni îmi aduc aminte de Al Bundy şi cele trei (sau cinci?!) eseuri dintr-un meci…