Faza cu educația prin bătaie

Vreau să încep cu asta că e prea amuzant să nu o scriu undeva dar prea puțin importantă pentru a-i dedica un articol: doar mie mi se pare ridicol că unul dintre puținii jurnaliști care fac investigații, cercetează, fac dezvăluiri de corupție etc este un jurnalist sportiv? Tu, ca jurnalist lucrând la orice altă publicație, cum te simți știind asta?

Zilele trecute a apărut articolul ăsta, despre cum sunt maltratați copiii la antrenamentele de gimnastică și gata, internetul a fost răvășit de indignare. Bine, nici reacția ministrului sportului nu este chiar foarte potrivită…

Zău că nu înțeleg indignarea din știrea inițială. Chiar e un șoc pentru cineva? Chiar se aștepta cineva ca sportivii să fi fost tratați ca niște panseluțe?

Serios, unde ați trăit până acum? Mâna sus dacă e cineva care nu a avut un profesor violent în școală!

  • În generală, profu’ de atelier avea o vergea din fibră.  Orice făceai ce nu corespundea standardelor lui – ORICE – și primeai câteva la palmă de le simțeai o săptămână. Nu conta că ești sau nu la ora lui, nu conta că ești băiat sau fată, ți-o luai;
  • Tot în generală, profa de muzică (sau chimie?) – întâmplător sau nu era și ceva director adjunct – te lua de perciuni, te amețea bine și îți ardea o palmă de făceai două piruete după;
  • Tot în generală, profu’ de sport al băieților te punea să faci broscuțe pentru orice: ai întârziat? Broscuțe. Nu ai echipament? Broscuțe. Ai lipsit ora trecută? Broscuțe. Ești în curtea școlii după ce s-a sunat? Broscuțe până în clasă! Pentru cine nu știe, broscuțele sunt un fel de genuflexiuni în mișcare. Și nu, nu te punea să faci zece broscuțe! Nuuuu, te punea să faci până se plictisea (de obicei până ce mișcările tale erau de fapt niște spasme ale picioarelor). Proful de sport al fetelor era mai blând: când nu venea beat mangă la ore, le punea să facă genuflexiuni. Într-un picior.
  • În liceu, un prof de biologie (parcă?) nu ne scotea din apelative de genul: mameluci, cretini, proști, maimuțe;
  • Tot în liceu, un prof de fizică avea o țintă cu creta de ziceai că nu-i adevărat. I se părea că vorbești? Jaaaaap, o cretă în cap. Nu conta că ești în prima sau în ultima bancă, durea la fel de tare;
  • Nu mai știu dacă în clasa a VIII-a sau a IX-a, directoarea avea mâna plină de inele. Care lăsau urme. Pe față.

Exemplele pot continua, ăștia sunt ăia pe care nu am reușit să-i ascund în străfundurile memoriei…

Este important să conștientizăm greșelile părinților/bunicilor? Este, că nu vrem sa le repetăm. Dar cred că este mai important să trăim în prezent, să avem grijă de generația ce va veni.

Dar este important să fim revoltați de ceva ce oricum toată lumea știa?

Sursa imagini.

3 Comentarii

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter