Eu am prostul obicei să mă iau de oamenii care calcă strâmb. Îl văd că parchează ca vita? Îi atrag atenția. O văd că aruncă hârtii pe jos? Îi atrag atenția.
Asta până într-o zi, când probabil o să mi-o iau de la vreun malac mai nervos…
Știi care-i replica favorită? „Da’ ce mă, doar pe mine mă vezi? Ia uite-i pe ăștia cum sunt parcați!”.
Chiar zilele trecute eram pe lângă primărie, iar unul își parcase mașinuța pe trotuar, până în tufe. Aș fi înțeles dacă era vreun SUV ridicol de mare sau daca avea remorcă. Dar nu, era o mașinuță mică, cred că un Mercedes clasa A.
Îi atrag atenția, chiar când se depărta de mașină. Omu’ și-a cerut scuze, s-a dus să mute mașina. Vita de nevastă-sa în schimb… Ohooo…
Pentru că da, asta e ideea, după ce îi vezi pe alții, poate faci și tu. Poate. Dar să nu care cumva să te schimbi tu primul. Nu, că poate-i letal. Sau fatal. Sau mortal.
Femeile tot timpu sunt mai „schlampen”, ma întreb oare dacă după ce erau doar ei doi, i-a închis gura la dânsa.
Eu primesc replica: – Da’ ce mă?!? N-ai loc?
@ps: Dacă îmi zicea asta îl invitam să treacă prin fața propriei mașini.