Puțină istorie: Just For Fun

Puțină istorie: Just For Fun

În tinerețile mele am găsit o carte la bibliotecă. Nu mai știu cum se numea, dar știu ce conținea: o grămadă de istorisiri ale unor (unui?) radioamatori. Cum au început, ce au făcut, cum au făcut, ce soluții au găsit în anii ’50-’70, chestii de genul. Mi-a plăcut cartea aia foarte mult, poate și pentru modul în care erau prezentați anii respectivi.

Ei bine, am citit o carte asemănătoare: Just For Fun. O carte scrisă de Linus Torvalds despre copilăria lui, despre anii de studenție, despre motivele care au dus la scrierea sistemului Linux, despre cum a ajuns Linux un fenomen etc.

Exceptând un capitol, este o carte scrisă pentru oameni non-tehnici, într-un stil amuzant, usor autoironic și foarte, foarte interesantă.

Chiar dacă este scrisă în urmă cu 16 ani nu pare deloc atât de veche. Ok, poate că pare un pic, pentru că se menționează Nokia de câteva zeci de ori.

Mi-a plăcut viziunea sa asupra open source și asupra proprietății intelectuale:

The basic problem with intellectual property is starting to show itself: You as the owner of intellectual property can effectively sell it forever, without ever losing anything yourself. You don’t risk anything, and in fact you might decide to write your license in a way that basically says that even if the property is flawed, you cannot be held responsible in any way.

And maybe not so surprisingly, the proponents of stricter intellectual property laws are the organizations that stand to gain the most. Not the artists and inventors themselves, but the clearinghouses of IP: companies that make a living off other people’s creativity. Oh , and lawyers, of course . The end result? Copyright law amendments like the infamous Digital Millennium Copyright Act (DMCA), which removes the last vestiges of consumer rights over the use of copyrighted material.


Ce mi se pare interesant este faptul că s-a confirmat încă o dată ideea din Outliers: nu contează (doar) mediul în care crești și anturajul în care te dezvolți cât contează perioada. Omul potrivit la momentul potrivit.

Începutul anilor ’90 era potrivit pentru lansarea unui sistem nou de operare, indiferent dacă era sau nu inspirat din ceva existent în acel moment. Interfețele grafice erau extrem de primitive (sau, cel puțin, utilizatorii nu aveau standarde prea ridicate), din cauza puterii scăzute de calcul aplicațiile erau simple, piața era destul de timidă (i.e. nu exista vreun monopol).

Acum, pe de altă parte, putem spune că suntem blocați cu Linux, MacOS și Windows și tot ce va fi în viitorul IT, din astea trei va deriva într-un fel sau altul.

În altă ordine de idei, Windows 10 a primit update-ul ce permite rularea bash în Windows. Poate că asta ne dă o idee despre ce urmează? :)

4 Comentarii

andy a scris

Poate că m-am dus cam departe dar cred că undeva în viitor se va ajunge la așa ceva:

E anul 264 d.m.m (după marea migrare). Soarele mai are puțin să răsară și falia antlantică de est își pregătește naniții pentru extracția de energie solară. În aglomerația dimineții dintre cele două mai importante terminale de metrou, doi colegi de facultate se întâlnesc întâmplător după mai bine de 5 ani. Se salută și se retrag lângă un panou publicitar pe care scrie ceva vag de o nouă tehnologie de a recolta energia direct din jurul stelelor. Printre discuțiile aprinse a celor doi care încearcă să recupereze timpul pierdut în cele 5 minute rămase până la venirea primului metrou, își dau seama că ar mai trebui să continue și altădată.

Printre discuții despre familie și noutățile sociale se vorbește și despre cea mai mare știre de la marea migrație și până azi. Consiliul de management și control al calitații, divizia software pe scurt CMCCS, a decis că versiunea curentă a sistemului de bază v-a fi retrasă din starea cognitivă curentă. Unul dintre ei completează către celălalt:

– Știi că la începutul progresului tehnologic nu exista o stare cognitivă curentă? Ba mai mult, nu exista nici CMCCS. Din contră, sistemele de bază se numeau sisteme de operare și erau foarte multe la număr. Pentru fiecare sistem de operare trebuia să ai o aplicație scrisă special! Ușor ușor au apărut legi de constrângere a programatorilor și apoi, înainte de marea migrare, s-a decis că un singur sistem de operare care să fie baza tuturor dezvoltărilor ulterioare, controlate și monitorizate de cei mai de seamă în domeniu, este singura soluție pentru cât mai puține victime.

Celui care asculta i se anunță metroul și trebuie să forțeze o ieșire din conversație așa că dau noroc iar la atingere datorită faptului că cipul de comandă a detectat dorința de revedere, s-a autorizat o tranzacție de schimb a datelor de contact.

Gigel Anonimu' a scris

Mersi ptr. recomandare, pare interesanta cartulia si ma mir cum de n-am auzit de ea. Daca iti plac genul asta de carti iti recomand si:

Hackers Heroes of the Computer Revolution – probabil ai citit-o deja :)

Masters of Doom: How Two Guys Created an Empire and Transformed Pop Culture – foarte buna povestea (intra si in detalii tehnice despre cum au fost implementate anumite tehnologii revolutionalre prin anii 90′)si ii are ca protagonisti pe geniul de Carmack si geniul mai mic Romero

Thae Making of Karateka si The Making of Prince of Persia de Jordan Mechner – prezinta evident povestea celor 2 jocuri celebre dar ce e interesant e ca tipul care le-a facut (Jordan) avea vreo 17-18 cand a inceput ani si le-a scris in assembly. Bune amandoua. :)

Ionuț Staicu a scris

@Gigel Anonimu’: Am început să citesc Masters of Doom. După primele ~40 pagini nu pot să spun decât WOW. Mulțumesc încă o dată pentru recomandare.

Am încercat să citesc Making of karateka & PoP, dar mi se pare prea enervant/plictisitor stilul…

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter