Ăsta e un articol foarte, foarte, FOARTE mișto, care mi-a trezit niște amintiri ce le credeam uitate 
La ultimul loc de muncă – da, ăla de unde patronul a dispărut cu vreo 1-2 milioane € datorie – cred că s-au bifat toate problemele din articol:
- Se făceau angajări pe bandă rulantă. În ziua Z, când a dispărut omu’ eram vreo cinci programatori, doi designeri, trei sau patru oameni de vânzări. S-a ajuns la numărul ăsta de angajați în mai puțin de un an de la deschiderea firmei;
- Se promitea marea cu sarea;
- Patronul era mereu la bancă să facă o plată, indiferent dacă era luni dimineața sau sâmbătă seara;
- Se întârziau salariile; în ciuda acestui fapt ne-am mutat într-un sediu ce costa cât salariile tuturor (asta se întâmpla în 2007, înainte de criză);
- Nu exista un produs în sine care să aducă venituri, nu existau proiecte suficiente care ar fi putut să întrețină toate cheltuielile;
- Patronul începuse să se împrumute într-un fel sau altul de la angajați pentru a putea plăti una-alta;
- Etc. etc.
Tepari sunt peste tot, mai ales acolo unde pare prea frumos ca sa fie adevarat.