Jocurile sunt… simple

Jocurile sunt… simple ©

Dacă tot m-am jucat puțin zilele astea, am observat o chestie foarte interesantă: Jocurile au devenit mai simple. Cel puțin din unele puncte de vedere.

Când am jucat Wolfenstein (primul, prin ’97-’98), nu exista conceptul de hartă, nu exista conceptul de indicator pe hartă a ceea ce trebuie să faci etc. Aveai arma, te plimbai prin labirint până găseai ieșirea.

Când am jucat primele NFS-uri (sau orice alt joc cu mașini) nu prea era un pathway care îți arăta că trebuie să frânezi, cum trebuie să te încadrezi etc. Aveai „volanul” și trebuia să experimentezi până te prindeai ce și cum.

Acum, totul a devenit ridicol: hartă în timp real, indicator de viteză, aim assist etc. Totul culminează cu incredibil de multe tutoriale in-game. S-a ajuns la un punct în care nu te mai poți juca de plăcere. Nuuu, trebuie să fii gamer. Să master the game. E de-a dreptul absurd.

Până și clasicul Mario a ajuns așa: de la un joc care te lasă să descoperi lumea de unul singur, s-a ajuns la ceva ce are să-ți spună ceva la fiecare 20 secunde.

În altă ordine de idei, a apărut Galaga pe iOS (care este doar o umbră – plină de in-game purchases – a jocului de acum 30 ani), iar peste câteva zile ar trebui să apară Mario pe iOS (la doar 10$).

Adaugă un comentariurăspuns pentru

Link-urile în context sunt binevenite. Comentariile fără nume/email valid sunt șterse.
PS: Comentariul NU este editabil.

Site-ul blog.iamntz.com utilizează cookie-uri. Continuarea navigării presupune acceptarea lor. Mai multe informații.

windows apple dropbox facebook twitter
windows apple dropbox facebook twitter